| + Al doilea Ender Wiggin | Călin Sămărghițan [07.Oct.07 09:06] |
| Primul impuls a fost să-i dau un bobârnac jos de pe ecran. Impresia gândacilor vii s-a transformat rapid într-o goană febrilă spre limită. Spre zid. Apoi a urmat lecția "răzbunării prin iubire". O iubire ce se furișează prin toate ungherele, pe care o simți furnicându-te (gândăcindu-te?) cu picioarele lor iuți pe pielea întreagă. Sunt vii, sunt vii, sunt... "eterni". I-ați simțit și voi? | |
| = mai degrabă xenocid | sebastian brei [07.Oct.07 11:47] |
| Ideea nu ar fi rea, sărmana de ea, dar realizarea ei ... mi se pare că ține pe alocuri de xenocid (ca să rimeze cu ender, așa în trilogie). Prima strofă, un fel de repudiere a tehnicii moderne (un fel de anarhism a la perlam), se continuă prin versuile strofei secunde, care însă, se termină nu tocmai bine, pentru că „pereții se subțiază spre izvorul fantomelor / sicriele așteaptă întunericul” sunt versuri mai degrabă ratate. Ce conținut poate avea expresia „izvorul fantomelor” - 0 conținut, iar sicriele așteaptă e mai degrabă forțat. Apoi „vei învăța să te răzbuni / prin iubire” me mine mă îngrețoșează, plus că dacă o să caut bine cred că o regăsesc pe undeva pe la shakespeare. Nici „aplaudați noaptea morților vii!” nu excelează. Poetul a vrut ceva profund probabil, dar prima conexiune care se face este cu noaptea de holoween și toată atmosfera oarecum thriller pe care se construiește textul se duce de râpă. În general, ideile se lipesc greu una de cealaltă în acest text, astfel că și finalul vine ca o vișină pe acest tort. În cazul în care cititorul nu a înțeles încă despre ce este vorba, iată, poetul vine și șoptește la ureche – evident, e vorba despre noaptea gândacilor eterni. | |
| = . | nica mădălina [07.Oct.07 14:06] |
| noaptea mortilor vii nu stiu daca se nimereste in context ca un cliseu asumat sau doar precum cliseu tout court. gandacii eterni imi pare ca are o nota de pompozitate si seriosenie excesiva. dar e mai curatit decat alte_texte ale autorului. parca si mai dinamic. | |
| = Giza filosofala. | Radu Tudor Ciornei [07.Oct.07 15:03] |
| Fara gindacul ala pe care il vad la moda in forumuri. Nu ai nevoie de asa ceva ca sa iti expui poezia. Spui ceva , inceputul e bun, inteleg ce vrei sa spui apoi te gituie betia cuvintelor. Iti place ce vrei sa spui fara sa spui nimic. Fii consecvent Acuza in fiecare vers. Nu, nimeni nu se va razbuna prin iubire Prin nestiinta, prin a fi la fel cum eram si ieri, asa ne razbuna timpita asta de lume. Si Giza aia pe care o vrei filosofica. Renunta ! | |
| = "să evadăm" | Raluca Oprita [07.Oct.07 20:39] |
| Un text cu simbol inițiatic. Nimic poate fi mai elevat decât o răzbunare "prin iubire". Cineva "gândăcește" tăcut... și nu este o glumă. (p.s. Călin și eu am simțit "gândăceala") | |
| = ... | Fluerașu Petre [12.Oct.07 00:32] |
| Calin, iti multumesc foarte mult, aprecierile tale ma bucura. Sebastian, eu nu vreau nimic profund. Te invit sa nu cauti intelesuri ascunse acolo unde ele nu au ce cauta. Madalina, ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Radu, multumesc pentru sugestie. Ideea e ca poezia de acolo a pornit, iar gandacul ala e chiar amuzant :) Ma bucur sa stiu ca ma citesti. Raluca, cuvintele tale ma bucura. Iti multumesc de vizita. va multumesc pentru ca ati trecut pe aici si va mai astept in paginile mele petre | |