| = "ce nu scriem noi nu există" | Ela Victoria Luca [24.Sep.07 14:42] |
| nevoia de spații, de schimbări între obiecte-locuri-existențe, nevoia de de a poetiza imposibiliul, inexistentul, de a scrie despre tot ceea ce percepem sau nu, despre "la negrul" vieții, gravitatea faptelor sau pur și simplul scrierea ca trecere prin lucrurile din tine, din afară. poem foarte plăcut astăzi, într-o toamnă cu versuri-umbră Ela | |
| = . | emilian valeriu pal [24.Sep.07 14:45] |
| Personal nu ma impac cu smenarii sortii si calugaritele la negru. Mi se par putin epatante. In rest, un text care mi-a placut foarte mult, un text onest, eonomic in cuvinte, concentrat in trairi. Finalul mi se pare foarte, bun. | |
| = semn de semn... | Petruț Pârvescu [24.Sep.07 14:51] |
| Adrian, la buna lectura. retin acest vers emblematic: ce nu scriem noi nu există. sfat: in loc de ......masurate, marturisite, ce zici?... cu prietenie, | |
| = e firesc inventatul evidentelor...firesti | Traian Rotărescu [24.Sep.07 15:43] |
| Daca si mortii numara...inseamna ca inevitabil evidentele lor NU sunt fictive. Si apoi ceea ce conteaza (chiar si ca presupunere) se aduna "intr-o margine oarecare"..care numai oarecare nu este :) Toti aplicam strategii , mai ales smenarii sortii. | |
| = * | Mâncu Gabriela [24.Sep.07 16:01] |
| eu nu prea le am cu contabilitatea si cei apropiati mereu ma cearta ca ma ocup prea mult de poezie si prea putin de nir'uri si bonuri de consum... le'am zis odata ca nu prea se pupa... se pare ca m'am inselat... daca privesti lucrurile ca in poemul asta se pupa tare bine:) placut mult... in special "înșurubați în zilele noastre" si ultima strofa... dar intreg poemul este de citit si bagat la cutie :) gabisa | |
| = ... | Adrian Suciu [24.Sep.07 16:05] |
| Ela, daca vin cu toamna, vin cinstit. :)Iti multumesc. Emilian, ai dreptate cu acele "calugarite la negru"; sintagma are o poveste a ei, la care tin, dar e adevarat ca duce inspre epatant. Petrut, asta cu lucrurile "marturisite" e buna. Dar imi deschide o arie semnatica care, ulterior, nu mi se pare a se sustine in text. Ar fi un alt poem, mai "profund". Traian, finalul comentariului tau e atit de polisemantic incit nu pot decit sa remarc inteligenta lui. Sau e doar inspiratie? :)Mersi de trecere. | |
| = . | nica mădălina [24.Sep.07 16:51] |
| cred că jucăușul care să echilibreze seriosul acestui text putea rezida în altceva decât șmenari și ideea de "la negru". un text scris necomplicat, dealtfel. ușor sentențios în anumite zone, dar cred că asumat. | |
| = . | bargan ecaterina [24.Sep.07 17:15] |
| o scriere armonioasă, aparent complexă dar/și frumoasă. ritm susținut, fără stridențe cu o anume doză de strălucire. dens, poetic, structurat. am știut de "ce nu e spus, nu există" însă aici o expresie mai potrivită ("ce nu scriem noi nu există"). frumoasă scriitură - meritată existență. felicitări. | |
| = dasein-ul nostru de zi cu zi... | ioana negoescu [24.Sep.07 17:42] |
| aici miroase a Beksinski(sunt o mare fană). morții care numără viii, praful și pulberea, lucrurile care există sau nu, între noi și ceea ce scriem, suntem. complicat și oarecum apocaliptic. nu prea seamănă cu ironia cu care m-ai obișnuit și care te prinde perfect. e bun. a ființa sau nu...răspunsul e în firescul lucrurilor. cred că ne gândim prea mult la asta :) | |
| = Adi | George Asztalos [24.Sep.07 20:49] |
| Trebuia facut mai horror decit atit: "mortii pling viii",respectiv "mortii numara viii"...Cred ca emotia se reduce la atit si e pacat...:) | |
| = adrian | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| a doua strofa mi se pare cea mai puternica. am insa ceva de zis, la "sîntem gestionarii marilor depozite contabilitățile noastre sînt inevitabil fictive." eu cand citesc cu voce tare am senzatia ca raman fara plamani. nu e vorba de virgula cred ca ar trebui scris altfel. e desigur, o parere. | |
| = si totusi | luana zosmer [26.Sep.07 11:22] |
| Bine, mi-a placut poezia cum suna fiindca suna bine, dar iti declar cu mina pe genunchiul sting ca n-am inteles nimica.N-o lua de critica, e un moment de admiratie ca-n fata unui tablou frumos colorat din care nu pricep nimica dar place sensorilor mei.Si-i clar cum ca, mortii numara pe cei vii intr-o speranta oarecare.N-o sa fim prea multi, totusi la invierea de apoi? | |
| = coduri | Costin Tanasescu [26.Sep.07 21:02] |
| am observat cum ai schimbat planurile. la început "noi" ne aflăm înspre margine, ocupându-ne cu banalități care ni se par chestii vitale(căci eu "lucrurile" le traduc banalități aici), ca la sfârșit să fim în centru privind morții cum își numără viii... simbolistica adaugă sarea și piperul. mi-a plăcut atmosfera creată, ca la o Judecată care a început fără să știm. | |
| = Adrian, | Odãgescu Bogdan [07.Oct.07 01:37] |
| Un inventar al materiei in doar cateva strofe. Adevarul e ca de cateva mii de ani, omul cam atat face... isi muta fizicul dintr-un loc in altul si scrie. De mutat se muta asa... ca sa aiba despre ce sa scrie. N-am inteles o chestie... lucrurile exista pana la urma sau nu? Eu am inteles ca doar ce facem noi cu ele e fictiv. Adica materia este dar actiunea asupra ei nu? Hai ca o iau pe ulei... Pana la urma mi-a placut. Desi nu cred ca am inteles. | |
| = sa nu uiti de cuvintele-copii | Climov Cristina [24.Feb.09 19:36] |
| o perceptie poetica prin ochii unui economist convins. e interesant modul n care te-ai indepartat de spectrul uzual al limbii pentru a descrie realitatea. iar ceea ce m-a convins a fost curgerea,alinierea evident echilibratasi lineara a termenilor,fara a incarca, a suprasolicita textul. poate ar trebui totusi uneori sa te intorci la cuvintele-copii ca sa nu te pierzi. | |