| = inundatie | Leonard Ancuta [24.Sep.07 00:26] |
| sunt cateva trairi care se tot strang una peste alta, vin valuri, ies prin mana, se imprima in praful de pe masa, vin tot mai multe torente, suvoiul nu poate fi stavilit, urca scarile pana la etajul doi. nu e clar, nu se stie cat tine, nu se stie ce e, dar fluturi albastri bat cu aripile in stomac, ca luati de val... | |
| = buna dimineata | Carmen-Manuela Macelaru [24.Sep.07 09:20] |
| buna dimineata, mi-a placut poemul si cel mai mult:din ce in ce mai aproape de pamant lanuri de rapita si maci, zeul care-si scutura intruna papucii si ultimele 4 versuri f inedite, ca si cand ai fi o mare ce absorbi sau o piesa de teatru interminabila unde spectatorii se ineaca. super. mcm | |
| = în fiecare por un om.. | Ela Victoria Luca [24.Sep.07 11:35] |
| mi-a plăcut mult această aglomerare de obiecte poetice care se prăvălesc parcă, precum praful-pulberea, așternute în urma unei tornade, și care lasă respirației numai secundele dintre litere. cumva părea un joc la începutul poemului, însă imediat trecerea - bună mânuită tehnica aici - a fost insesizabilă spre vertij. un fel de angoasă extinsă la maxim, mai ales spre final, când ne simțim aocperiți, por-cu-por de oameni. imaginea asta finală m-a cucerit. și senzația de nesfârșit al angoasei, al imposibilei supraviețuiri. învelișul poetic ("pielea"), totuși, a rămas intact. oamenii-cititori se vor așeza "por-cu-por" peste poezie. cine mai respiră aici? Ela | |
| = ... | Mihai Robea [24.Sep.07 11:56] |
| prima strofă anunță ce nu dezamăgește. Nu sunt convins că ultima strofă nu alterează cumva. | |
| = * | Mâncu Gabriela [24.Sep.07 14:02] |
| Dna Ioana, va promit ca o sa incerc sa las si eu praful sa se puna pe masuta de cafea daca mi'o iesi si mie o asa poezie pornind de la el :) oke... acum lasand gluma... imi placu tare mult poema dvs., am simtit cumva o urma de nostalgie printre obiectele acelea, chiar si o urma de tristete sau disperare in oamenii aia ce ii purtati in piele, sub piele (sunt unii oameni care intra acolo si atat de greu mai ies...) dar in acelasi timp apreciez simplitatea zicerii... fara dantelarii ... asta face ca aceea tristete sa nu cada nicicum in patetism. Acu sa'mi fie cu iertare daca intelesei eu gresit ce'am citit aici :) cu respect si drag pe'aici, gabisa | |
| = "zoom plus sau minus"... | ioana matei [25.Sep.07 10:11] |
| eu am citit poezia ca pe o proiecție... | |
| = re | Ioana Geacăr [25.Sep.07 17:15] |
Leonard, frumoasă receptare cu fluturii din extensie! Carmen, e și un scenariu, ai văzut din exterior dar și din interior toată avalanșa. Bună dimineața! Gabisa dragă și glumeață, nu-ți face probleme, ai văzut bine. Oamenii intră de obicei...pe sub piele. Ela, mulțumesc pentru comentariul tău expresiv și delicat, și pentru recomandare, de asemenea! Ioana, mă bucur de revenire! ai citit fantastic, chiar este o proiecție! pe curând! | |
| = suna/ma in gind...si la connex | Anni- Lorei Mainka [27.Sep.07 14:14] |
| 0723 853 296 am ajuns cu mara bolnava dar si a revenit eu am fost o sapt prin drumurile cele cu gauri dar suflete mari iradiau intrebari....te rog sa ma ierti ca nu ti/am luat nr la mine te rog sa ma ierti nu gasesc articolul de care mi/ai scris revin diseare pe mail si poate stiu mai mult, pa anni poemul de mai sus pare un zbor suspendat intre oglinyile apelor , imagini care se intretaie in ochii sufletului , apoi trece un fluture prinele si ne incarca bateriile , | |
| = am reusit sa ma treyesc in alta lume | Anni- Lorei Mainka [27.Sep.07 14:44] |
| ...dar sper ca muschii sa ma mai ajute o data si sa ma culce la loc in noaptea dinspre strada mica nu mai e loc destul de privirile acelea usturator de veryi..... mi/e greu aici am gasit articolul nu pot intra in nimic nici in pagina si nici nu pot suna am un fix 021 420 2805 dar yiua ca seara nu stiu numai la tine aici pot intra de aici multumesc ptr ajutor e greu aici in spatele usii e rece lemnul crescut in jos | |
| = ........ | Ioana Geacăr [30.Sep.07 20:45] |
| Anni, în gând te sun foarte des, ma bucur ca esti aproape, aici. Cu siguranță vom vorbi! "lemnul crescut in jos" trebuie să simtă coroana rămuroasă, care mai și înflorește frumos! | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [07.Oct.07 11:03] |
| Ioana, felicitari!... am vizionat si eu poemul/ fluture. retin: nu știu de când desenez în praful de pe măsuță o corabie cercuri spirale păsări în formă de 3 suflu și cu prietenie, | |
| = Petruț, | Ioana Geacăr [21.Oct.07 16:35] |
mulțumesc ...pentru vizionare. | |
| = o lectura posibila | Dolcu Emilia [08.Nov.07 10:23] |
| Acest poem demonstreaza ca logica afectiva poate fi la fel de implacabila ca cea rationala. E de altfel cea mai buna demonstratie pe care o poate face un bun poem. Dupa constatarea, aparent anodina, a eroului liric «îmi dau seama că/nu mai am pe cine să sun », se instaleaza un fel de stare secunda « nu știu de când desenez în praful de pe măsuță ». Doua gesturi dictate de aceasta stare, « suflu ..…deschid dulapul », si praful secretat de trecerea zilelor antreneaza in involburarea sa cerul interior si spatiul exterior, si face imposibila restabilirea contactului cu semenii. Impresia de deschidere brutala, aproape nestavilita « rabufneste », se revarsa » e de fapt o inchidere « curge in sus », « se-neaca repede repede». Caci de fapt totul pleaca si se intoarce la acest « nu mai am pe cine să sun ». Ceea ce explica si intrebarea din final : « mai tine mult ? » Pe de alta parte, modul in care toate parca stau la rand sa fie inghitite de acest tsunami domestic te face sa surazi. Un excellent poem ! | |
| = Emilia, | Ioana Geacăr [13.Nov.07 00:54] |
| Emilia, mulțumesc pentru lectură. Eu cred, la fel, că un foarte bun poem trebuie să lucreze și cu inima și cu capul și asta într-un ...parteneriat foarte inspirat. Comentariul tău a fost o surpriză plăcută. | |
| = Mihai, | Ioana Geacăr [13.Nov.07 01:04] |
| scuză-mă pentru răspunsul întârziat. Cred că-n final chiar e bună alterarea aceea. (Sau poate nu, vezi? m-ai pus pe gânduri) | |