| = ioana | mihai zabet [20.Sep.07 16:17] |
| si eu is un barbat de 40 de ani foarte simplu se pare ca trebuie sa ma duc la o lansare de carte in belgia neaparat neaparat dupa recenzia ta o sa cumpar cartea desigur | |
| = daca | felix nicolau [20.Sep.07 22:14] |
| Ioana, ca tot vazui interventia colosului de 40 si ma starni- tu publici undeva? unde ai putea fi citita pe indelete? | |
| = prieteni dincolo de text | Ioana Petcu [24.Sep.07 18:28] |
| mihai si felix, merci de trecere. sa crestem mari. | |
| = un anumit mod de ascrie | Dolcu Emilia [07.Nov.07 08:43] |
| Nu promit sa citesc toate cartile ale caror recenzii le citesc. Nici macar o mare parte.Te poti insa pierde cu delectare si intr-o recenzie. In fond, ceea ce cautam e scriitura, un anumit mod de a scrie. Amélie Nathomb nu e, asemeni personajului sau, Epiphane Otos, doar o Seherezada a scrisului. Amelie e si femeia care poate să-și răsucească la 90 de grade degetul mare si care, in caz de esec, are o sansa in parcurile de distractie. Daca scrie pe un caiet , « de preferinta de proasta calitate », cu un stilou, « preferabil de proasta calitate », si daca, intotdeauna inainte de-a scrie, bea un ceai, « preferabil de proasta calitate », e din acelasi motiv ; in caz de esec, sa n-aiba sentimentul ca a investit totul. Si a piedut totul. Acest mod de a-i purta de grija unei alta Amélie, imi pare induiosator si complex. E, desigur, o nota de histrionism in relatia ei cu ea insasi , dupa cum e o nota de histrionism in relatia ei cu ceilalti. Iar existenta prin scris, e ea insasi histrionica. Insa modul in care Amélie Nathomb gestioneaza acest tot si teama de esec e uman, si confera autenticitate actului scrierii. Multumesc ca mi-ati prilejuit intalnirea cu acest personaj. | |