| = părere | nica mădălina [08.Sep.07 13:39] |
| versificarea îmi pare cumva spinoasă în context. pentru că descriptivul e nu doar ademenitor, ci și suficient de chestionator. cred așadar că lipsa versificării ar deschide variantele de cte, de gesturi, de acțiuni practicabile. îmi par mulți și în prima parte, care fragmentează prea mult. tempo există deja. | |
| = revin | nica mădălina [08.Sep.07 14:00] |
| mă refeream la "versificam". plus acte, nu cte, cum mi-a ieșit. cât despre și-uri, eu l-aș elimina pe cel de la "și sugeau sânge", căci "mari și puternici" imediat anterior. | |
| + balta asta și câtă lumină străluce | Ela Victoria Luca [08.Sep.07 14:45] |
| Din "balta asta" se nasc imperceptibil cumva cuvintele, de dincolo, de dincoace; pe linia transparentă a ideei, logosul triumfă. Alese cu grijă, locusurile poetic descrise dau mai mult o deschidere spre noi înșine și "balta", mlaștina din noi, decât din afara noastră. Frumos, ca multe alte poeme aici lecturate. Ela | |
| = o, balta aceea peste tot | Aurelia Borzin [09.Sep.07 15:18] |
| Dle Popa, frumos poemul, ce mai! No comment această larghețe a spațiilor fără hotare... dintre unul și altul, dintre "baltă" și "tulburare", etc... Aur | |
| = semn | Amalia Cretu [10.Sep.07 08:00] |
| merita apreciata muzicalitatea versului si starile emotionale care apropie doua fiinte ce rezoneaza si se cauta; verbalizarea excelenta reda gandul implinirii asemenea limpezimii de apa care "oglindea toate stelele, oglindea și stelele căzătoare"; ps. sa fie oare toamna, un anotimp poetic? aprecierii, amalia | |
| = mădălina, Ela, Aurelia, Amalia, | Nicolae Popa [11.Sep.07 11:31] |
| mădălina, Aprecieri și mulțumiri pentru seriozitatea lecturilor tale. În fiecare text mai e loc pentru mai bine. Ești mereu binevenită pe aici. Ela, Mă simt onorat de aprecierea ta. Mulțumiri pentru „logosul triumfă”. O observație care contează mult pentru mine. Și asta pentru că Motto-ul scrisului meu rămîne în continuare „Puterea cuvîntului! O toamnă cu multă inspirație! Aurelia, Dacă și în jurul unei bălți putem simți o „larghețe a spațiilor”, înseamnă că nu e totul pierdut! Amalia, Oglindiri reciproce! Fie și printre stele căzătoare... | |