Comentariile membrilor:

 =  "s’tem, mai încălțați"
Maria Gold
[04.Sep.07 19:09]

Loredana, bunica ta este o femeie foarte înțeleaptă și binecuvîntați sunt cei ce au bunici de optzeci de ani. “Stoarce” cît de multe povești poți de la ea. (Eu regret că mi i-am pierdut pe-ai mei devreme și amintirile sunt prea vagi.) Dar fiecare clipă e prețioasă cînd ai alături o minte lucidă și mai ales că nimeni nuștie mai bine ca ea istoria familiei tale. Ei sunt comori mai ales pentru o scriitoare.
Da, așa a fost. Tata îmi povestește cum au mers la școală desculți și în spatele școlii era un pîrîu în care-și spălau picioarele și-și puneau opincile, apoi mai tîrziu pantofii. Cel mai mult îmi plac poveștile în care el fugea de la cîmp la școală, bunicul nu voia ca el să facă școală pentru că era singurul băiat între 4 fete , forța de muncă cea mai importantă. Uneori l-a batut cu biciul, dar l-a lasat cind direcorul scolii i-a spus ca e cel mai bun la carte. Bunicul voia ca fetele să facă școală, dar niciuna nu avea dorința pe care a avut-o tata. Voia să ajungă medic, dar sistemul l-a învins.

 =  prețuim mai mult după ce pierdem
Maria, nu mă mai număr printre fericiții care au bunici. Am avut. Bunica mea s-a prăpădit de trei ani. Dar poveștile ei mi-au rămas vii în minte. Știi, apropos de comoara pe care o reprezintă pentru scriitori...cât a fost, n-am prețuit-o de ajuns. Acum i-aș sorbi fiecare cuvințel.
Mulțumesc de prezență.

 =  Florinel, m-ai speriat,
Dan Norea
[04.Sep.07 20:45]
credeam că ai greșit site-ul și în loc să postezi pe Kukai ai postat aici haiku-ul lunii septembrie
:))

Dacă stai să te gândești, vorba bunicii tale e tare înțeleaptă "D-aia sunteți așa deștepți și lumea merge din rău în mai rău."
Da' și tu ești un pic înțeleaptă pentru că ai ținut minte și ne-o zici și nouă.
:)

 =  las' că te-afum...
...să-ți treacă de sperietură. P-asta tot de la bunica o știu. Măi, nu m-am ramolit în asemenea măsură încât să încurc site-urile:)
Bun revenit din Apuseni; citesc poveștile, să știi.

 =  Felicitari
Pandele Maricica
[04.Dec.07 09:21]
Am remarcat aceeasi fraza ca si d-l Norea:"D-aia sunteți așa deștepți și lumea merge din rău în mai rău."

Pentru ca pana la urma ei aveau intelepciunea din viata si din bun-simt, pe care noi intre timp am pierdut-o.

 =  mulțumesc
Mari, nu e doar asta, înțelepciunea și bunul simț (deși sunt decisive). Bunica mea avea puțină carte, dar nu uitase nimic din ceea ce a învățat. Și toată viața și-a păstrat respectul pentru oamenii cu carte. Lucru care astăzi nu se prea mai întâmplă, dacă toți tâmpiții pot avea o diplomă.
Mai mult, i s-a oferit șansa de a fi deputat în M.A.N.(60-64), unde a cunoscut mari scriitori (Arghezi, Călinescu, Zaharia Stancu), despre care îmi vorbea ca despre niște mici dumnezei.
A propos de bunul simț, când o întrebam ce făcea acolo, nu-mi raspundea că mergea la ședințe, ci mi-a arătat rezultate - un pod, o șosea...(care se mai folosesc și acum)construite în urma aprobărilor obținute de ea, după îndelungi zbateri. În timp ce casa ei a rămas o biată căsuță de la țară. Cum să n-o crezi când spune că ”s-tem mai încălțați”?

Mulțumesc pentru prezența mereu caldă și la obiect.

 =  Da, nu știm să prețuim memoria bunicilor
Viorel Darie
[27.May.11 11:55]
Sunt lucruri care nu pot fi reconstituite nici de cei mai talentați scriitori. Dacă n-ai știut să profiți de bunici, de bătrânii cu care ai trăit copilăria, dacă n-ai inregistrat conștiincios tot ce ai auzit de la ei, paguba e așa de mare că nu mai poate fi recuparată. Sunt puțini cei care scriu, sunt mulți cei care uită. Cu toții însă ne vom trece... Lăsăm ceva urmașilor noștri?

Cu respect

Viorel Darie

 =  La temă, cu nostalgie
Gigi Burlacu Pietreanul
[27.May.11 12:29]
Minunată și necesară schiță!
Toți am pățit la fel în viață și a durat până să ne dăm seama ce am pierdut.


Înțeleaptă părere de rău

Eram mai tânăr, cam bezmetic
Și nu-mi păsa de mai nimic;
Bunicul îmi părea… patetic -
Pân-am ajuns… și eu bunic!


 =  Florinel
Flavia Muntean
[27.May.11 13:46]
m-ai facut sa-mi amintesc de Buni, cum povestea de frumos de scoala din prea scurta ei copilarie. Buni a mea era linistita si calda la vorba si intotdeauna isi incheia povestile cu cate un cantecel incredibil de tremurat si de fermecator cantat. Cand termina, ieseam tiptil afara lasand-o scufundata in lumea aceea fara de griji in care m-am intors si eu pentru o clipa, citind povestea ta.
Multumesc pentru clipa de ragaz si amintire :)

 =  Bunicilor noștri, tot respectul!
Viorel, Gigi, Flavia, mă bucur că bunicii noștri (bunicele noastre) încă ne mai strâng în jurul lor, în jurul unei amintiri, după atâția ani. Ce copie palidă și neputincioasă mă simt uneori, când încerc să mă compar cu bunica mea! Răstingniți pe angoase, trăind sub dictatura cantităților și a consumismului, am devenit niște leșinați care se vaită din orice. Uneori, când am tendința să mă vait, îmi e rușine amintindu-mi greutățile prin care au trecut cei care... s-au trecut. Într-o lume, să sperăm, mai bună.
Vă mulțumesc de aducere aminte, de semne lăsate la acest text.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !


Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0