| + umor online | Anghel Pop [04.Sep.07 15:35] |
| Foarte distractiv text, îmi plăcu amestecul de gândire egipteano-atlanteană cu proiecțiile digitalizate ale eu-lui virtual în epoca ultimei extincții spirituale. Ai ironizat finuț și exacerbările sensibilicoase ale poeților romanticoși de net, am găsit și eu niște chestii din astea pe forumuri de mi s-a făcut părul de pe mâini măciucă. "Soră-ta" e o simpatică, dacă există zi-i c-o pup pe ochișorii îndrăgostiți de frumos. Ai umor, verișcano! Drept pentru care te remarc. :) | |
| = funny love | Vătafu Gabriela Teodora [04.Sep.07 18:09] |
| inca de la primul paragraf mi-am dat seama ca este un text amuzanto-ironic pe cinste. "să te țes în curcubee și să te înfășor peste galaxii" cat de siropoooos :)) astea-s dulcegarii de pus la clatite. mi-a placut dialogul frate-sora (el mai realist, ea indragostita de-o fotografie) m-am distrat copios :)) | |
| = :)))) | Marilena Adam [06.Sep.07 14:43] |
| :))))) dincolo de umorul de calitate, text interesant si foarte potrivit pentru lumea virtuala! m-a amuzat pana si numele personajelor, iar dialogul este de-a dreptul savuros. felicitari! | |
| = :) | Aileen Havaa [10.Sep.07 10:23] |
| Gragilor, va multumesc pentru cuvintele de bine! Draga Anghel, i-am trimis mesajul tau, "sor'mii", da era asa de absorbita printre pixeli si matrici, si atat de indragostita in vreo 3 moduri diferite de 3 ID-uri, incat nu sunt foarte sigura ca a receptionat corect mesajul... :) | |
| = dragoste virtuala | Radu Lupu [18.Sep.07 18:16] |
| Excelent text, excelenta idee. Mai acum vreun an mi-a venit si mie ideea asta, si afla ca mi-am facut special un cont exact ca in textul tau, si da, tot cu nume italian. Pe langa domnisoare cu duiumul, pe mess am intalnit diferite personaje care mai de care mai interesante. Un Calugar, un Californian, sau un Coate Goale, toti imi trezesc amintiri din timpul liceului, despre acei colegi ai nostri (putini, e adevarat) interiorizati, care se asezau mereu in banca de la perete, preferabil ultima banca, tacuti in timpul pauzelor, ca uneori le uitai numele, unii desenind animale fantastice pe cartea de Romana, altii caligrafiind litera A la nesfarsit pe cotorul caietului de biologie. Imi amintesc de colegul meu Romeo, un nume predestinat ( o sa vezi mai incolo), care era fascinat de Razboiul Stelelor. Se ducea aproape in fiecare seara la film, si acolo, pe intuneric, desena navele alea sinistre pe doua picioare, mereu si mereu si mereu. Am fost si eu o data cu el la film, si l-am privit, in intuneric, cum era excitat sa deseneze aceleasi brate metalice si ochi de crocodil infipti pe carcase de melc. Dupa ani de zile, l-am intalnit o data la bere, era ras in cap si cu o mapa de desena la subrat, a stat putin, doar pret de un salut si a disparut. Mai acu vreun an ma intalnesc cu Stresatu’, alt paltonar de vita veche, si imi spune noutatile: Romeo a dat coltu’, cica avea o sora la care tinea atat de mult incat cand ea a murit, el a sarit dupa ea in groapa cu un cutit infipt in el!!! De aceea spun ca pe acolo prin zona messengerului stau pititi o gramada de Romeo, faliti de imaginatie, da-da-isti constipati, care apuca de picior vreo stire si trag de ea de dragul de a trage, imi si inchipui mici pletosi cu barbuta, care nu au prins vremea cand sticla de vin se vindea pe ascuns in spate la aprozar, si spalam cu frate-meu zeci de borcane ca apoi la schimb sa obtinem bani de un film cu Piedone si o mana de seminte, si imi vine asa o rusine ca am ramas infim, minuscul si pitic, intr-o lume de miliardari de carton, de carton din-ala colorat care se gasea la papetaria din colt cu cincispe bani coala, si reparam cu el coperta la mult prea cititul „Cel mai iubit dintre paminteni”, si daca mai ramanea un colt il pastram pentru semn de carte; o lume care din lipsa de preocupari intra pe messenger si pune intrebari savantice, la care, bineinteles, alte minti savantice, (din alea care ar juca un tenis, dar numai din fata computerului), vin si raspund cu cuvinte mestesugite, la intrebarea ce era prin ziare mai luna trecuta: "Ce ati face daca Ceausescu ar mai trai, si v-ati intalni cu el pe strada?" raspund mai mult sau mai putin la obiect, cum ca l-ar beli de piele, l-ar trage prin unt, l-ar dospi la soare, cand de fapt raspunsul la intrebarea „Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi intamplat asa cum nu s-a intamplat?” este la suprafata, ca uleiul in apa: Daca s-ar fi intamplat altfel de cum s-a intamplat, si daca toate cate s-au intamplat ar fi fost intamplate invers, sau in oglinda, atunci cei care au raspuns aici ca l-ar fi belit de piele pe Ceausescu de fapt l-ar fi invelit in piele, si cei care l-ar fi ars sau rupt, de fapt l-ar fi udat sau cusut, si asa mai departe............ | |
| = Dosare online | Aileen Havaa [19.Sep.07 14:35] |
| Radu, ai dreptate...mare e gradina Domnului si multe ti-e dat sa citesti in hoinareala prin chaturi. Multi Pygmalioni se ascund in spatele monitorului si isi creeaza false identitati... E interesant insa, in acesta lume ce se prabuseste in ea insasi, sa poti descifra structura interioara a semenilor tai, sa descoperi mecanismele compensatorii care le intregesc ID-ul. Probabil in curand oglinda va fi inlocuita cu un monitor LCD, caci un hoinar prin chaturi, va uita chiar cum arata fata lui, identificandu-se cu poza vreunui fenotip mai aratos... | |