| = semn din /pe septentrion... | Petruț Pârvescu [31.Aug.07 13:16] |
| Mircea, ca incurcate, cum zicea cronicarul, sunt ulitele si potecile... scrisului. da visul te-a indragit de foarte multa vreme, dupa cum vad si aud prin peretele acestui site. felicitari, aporopo de Ulysse si de peste... | |
| = printre semne de carte | Ioan-Mircea Popovici [31.Aug.07 13:44] |
| Pe la inceputurile Scarii, la ceasca de cafea a diminetii, (cu soarele inca pe la jumatatea celor 5 plopi de tarm, care-mi sunt primul portativul al cantecului) printre semnele mele de carte, facusem insemnarea: Trei gemeni stau in mine sa se nasca. E Petreu, e Sloterius si-i Ulysse. Mi-e somnul agitat si-i plin cu vise. Trei gemeni stau in mine sa vorbeasca. Si ratacisem mult intr-o poveste si gemenii-si faceau pe rand lucrarea. Eu cautam in arbore iertarea. Si muza rafinata, amanarea, mereu lasa povestea-n asteptare... Multumesc pentru semn si pentru sugestiile jocului secund de pe scara (in comantarii incerc legaturile la cele doua capete ale "arborelui sangelui"). Astept un semn de adresa... | |
| = Iann, | Dana Banu [31.Aug.07 14:01] |
| tare îmi place mie să mă plimb prin personalele tale de aici, le citesc mereu cu atenție și curiozitate, imaginile sunt și ele pe măsura textelor numai de bine, PS:ce e chestia aia albă care-ți stă pe față în imaginea a doua? tu mă știi, dacă nu înțeleg ceva întreb până aflu:) numai bine, salut, matematicarule, elian | |
| = elian, copilul inocentei si-a semnelor bune | Ioan-Mircea Popovici [31.Aug.07 16:26] |
| Semnele tale, elian, pe banda Tympului meu au facut multe seminte de poveste. Grija mea este ca plaja luminoasa cu cercurile lui elian si cu florile tarmului lui Iann sa fie mereu curata, cu inocenta si cu toate jocurile-n lumina unui Adevar cald... am multe sa-ti spun... si-i buluceala mare pe usa, care din ele sa fuga la tine si pe fereastra-s cativa pescarusi si porumbei care mi-au adus scoici si pietre (in jurul pietrei albastre primita de la tine)... in prima poza ai recunoscut calaretul de inorog, si-n planul cerului, mana Singuratatii mele tinand zarul hazardului cu care se decid miscarile jocului. In a doua poza, poveste pentru tine si Dorulet... culegand scoici, m-am ranit in podul palmei si din picatura de sange au iesit un tipat si-o lacrima... din tipat s-a nascut Zeriab (o mierla) si din lacrima s-a nascut Ragno, un paianjen alb care s-a gabit sa coboare pana la buzele mele sa-mi soptasca ceva cald, ca un sarut de paianjenita-tesatoare. Noaptea, in vis, se facea ca-mi cerea sa fie Penelopa mea... povestea cu visul nu ajung niciodata sa o povestesc cum bine ai vazut, totul merge laticial, intr-o latice Banach perfecta, in care dualul dualului coincide cu spatiul de plecare... (finalul l-am pus doar ca soapte de cod, sa nu se grabeasca o tare culegatoare de folclor si sa se incurce in a matematiza... ca-n cazul asta nu-i reuseste...) ai vazut, in comentarii, cam 5 trepte mai jos, am pus la bataie tabla de sah cu arborele sangelui... as dori sa stiu cum ajung sa postez cateva din scrierile lui Pompiliu, pe contul lui... poate asa, facem un cerc mare, si editia de anul viitor va fi cu poezie si istorie literara... cu drag, al tau Iann, din tainele lui Ragno si Zeriab... ai vazut ce alb este paianjenul care tese la Zidul Alb?... | |
| = de la pictor la "Ioan" | Daniela Iacoblev-Barău [01.Sep.07 13:47] |
| Culoarea emite. Se prelinge în cascadă. Acoperă febra unui pictor de prin casă, înaintea unui “peștisor de aur”. Acum, fiecare nuanță are partener de dans. Saltă cât o țin trimiterile. Îmbrăcată în costum de sărbătoare, îmi încântă privirea și îmi ațâță amintirea. Să-mi pun o dorință! | |
| = Floarea Verii...Floarea lui Alex...Floare verii | Maria Gheorghe [01.Sep.07 14:42] |
| "Visul" celor "doua jumatati inegale" ma tinea in asteptare...de urmare, cand, dintr-o ridicare de cortina...din "iara" apare iar...Floarea Verii... ce asteapta clipa din ce in ce mai scoica rotunjita de-o petala din "Floarea lui Alex"...(http://www.poezie.ro/index.php/prose/131938/index.html)... acel "comentariu" al tau ar fi trebuit fi pus la "recomandate" si sa dea sensul de pe treptele verii...dar, cu nod greu de inghitit,...lumea s-a rasucit in jurul unui par, zicand ca din uscaciune poate bea seva de viata...dar nimeni nu se mira ca minune nu apare...astazi, tristetea m-a ajuns din urma, a luat ceva avans,...sa fie... In felul acesta, « Floare verii » (http://www.poezie.ro/index.php/personals/1741934/index.html) prinde alt sens, chiar mai bun, in care e raspunsul Poetului cu o floare pentru Vara,...romantism in floarea postmodernismului... zarul acela are in el un strop de magie... maria | |
| = Vorbele pestelui? | Urzică Constantin [01.Sep.07 17:58] |
| Poate ca pestele care vorbeste nu-i decat un gand pe care fata a incercat sa-l inece in lacrimile durerii. Dar n-a murit, poate pentru ca era important, poate pentru ca a provocat o sperietura atat de adanca incat peretii fiintei sale au crapat, iar lacul de lacrimi s-a scurs , nevazut, spre zone ce nu trebuiau inundate. Orice ar fi, pestele vorbeste in continuare, aparand prompt, si chiar daca fata ar incerca sa nu mai doarma, probabil s-ar transforma intr-o naluca, urcandu-se in ochii ei, storcand lacrimile care nu-s inca gata sa curga. Sau poate… | |
| = Florile tarmului rodador | Ioan-Mircea Popovici [01.Sep.07 16:27] |
| Se vor lega lucrurile bune intre ele, vor face seminte si (imp):resie de tarm de mare va fi Un cantec, precum Oda Bucuriei si toate-si vor gasi rostul. Sigur ca are rost sa ne spunem o dorinta si dorinta si dorul sa fie gemenii care din dor devin ador si-n cel din urma rodesc si se naste peninsulara simetrica rodador... acum, pentru ca-i moment potrivit, iata cum Floarea Verii se anunta si-s sigur ac va fi si Foare verii... o va face samanta cea mai plina... Am ajuns aici cand floarea eclipsei totale de luna facea semintele unei prietenii rare. In povestea lui Theotim se facuse o carare spre Mare. De dincolo de Intamplare incepea un alt Intre in care oamenii isi auzeau gandurile, isi daruiau canturile, isi zambeau a bucurie calda si nu stiau ce este frica. Indianul Fox: Cine se teme de moarte înseamnă că se teme și de lumina soarelui, și de râu, și de iarbă, și de proprii săi copii; pentru că toate au fost lăsate pe lume cu același rost; ele, laolaltă, sunt parte a aceleiași Firi. Prieten nu este cel care-ți dă un lucru de-a gata, ci acela care te ajută să dobândești acel lucru. Vorbărețul și lăudărosul trebuiesc alungați din trib; ei fac cel mai mare rău omului cinstit. Îl învață să fie leneș și mulțumit de toate câte le-a făcut. | |
| = rugăminte din partea editorului | Ela Victoria Luca [04.Sep.07 19:21] |
| Vă rugăm, dacă este posibil, să citiți semnalarea dlui Constantin Urzică la acest text http://www.agonia.ro/index.php/personals/1742472/index.html și să răspundeți la această semnalare. Dna Adelina Ionescu a răspuns. Mulțumesc frumos. Ela, editor | |
| = (i) se rostogoleste | Ioan-Mircea Popovici [05.Sep.07 12:44] |
| Iata ca se intampla si-n cele ale Cuvantului. O doamna care se gasea in treaba si statea de vorba cu catelusa mea, Ponna, de cate ori o intalnea, a indraznit intr-o zi sa-mi ceara o suma de bani. Va dau si datele de pe buletin, a spus doamna, in cauza. Nu doamna, mi-e suficient ca ati avut incredere sa-mi cereti. Cat despre inapoiere, asta tine de constiinta dumneavoastra. Cand, intr-o zi i-am adus aminte de datorie mi-a spus: eu m-am oferit sa va dau datele de pe buletin. Vina dumneavoastra ca ati refuzat... sigur, conexiunile mele sunt legate de "i"-ul pe care nu l-am asezat in "pic(i)orul descult". poate, daca aceasta unitate imaginara era pusa la locul cuvenit, era doar raspunsul din CeArta... asa, iata ca (i) se rostogoleste pe scara | |
| = comentariu | bargan ecaterina [07.Sep.07 15:38] |
| zic că pe alocuri e convingătoare și captivantă poveste. spontană și echilibrată ca produs al stilului. prin prisma personajului Alexis vedem un univers mai puțin amplu deocamdată însă o lume ce-i aparține în întregime, frumoasă în felul ei. și desigur visul cu peștele care vorbește sper să nu se sfîrșească, căci știm cu toții ce începe după vis... m-a impresionat modul expresiv de expunere care este de-a dreptul inconfundabil. plăcută lectura, mai trec. | |
| = istm (e), cheia visului | Ioan-Mircea Popovici [07.Sep.07 17:47] |
| Imi place sa am comentarii cu nume, care sa trimita in joc secund la jumatatile inegale ale scarii. Care sa intre in rezonanta cu personajul principal care este "Starea" si-n egala masura sa sugereze ca omul m-a vizitat si s-a hranit din cele ale casei... Visul este precum algoritmul de rezolvarea ecuatiei pe care am anunt-o in titlul istmul (e)... ecuatia existentei care este de fapt o ingustime intr-o largime cat un desert... | |