| = Și totuși... | Cristina Andrei [10.Dec.18 14:27] |
| Îmi place cum combați, ți-am citit eseul-exercițiu despre patriotism, care îl precedă pe acesta, se vede că ai o formație logică FOARTE puternică, poate de aceea nu a îndrăznit nimeni să lase un comentariu la acest text. Uite că eu îndrăznesc, deși recunosc că inițial concluzia acestui eseu m-a acaparat și pe mine. Nu am timp să sintetizez, să fac o schemă logică și o demonstrație adecvată (poate o să scriu un eseu pe tema asta, să te combat! :)), însă intervin aici pentru a sublinia unele aspecte care ți-au scăpat: 1. Sf. Andrei a predicat daco-romanilor din Sciția Inferioară, care Sciția Inferioară a făcut parte din regatul Daciei și care a fost populată permanent de autohtoni, aflați sub o ocupație sau alta. De altfel, cele mai multe mențiuni de regi daci din partea Dobrogei provin. În secolul 1 e.n. vorbim de daco-romani (romanizarea avea aici premise mai puternice), deci de nucleul românesc. Faptul că Dobrogea a fost ocupată de unii sau alții este irelevant, românii nu au fost mai puțin români dacă nu au aparținut unui stat românesc, așa cum aromânii nu sunt mai mult greci fiindcă aparțin statului grecesc. Mai mult, de ce să ne raportăm doar la secolul 1, când predicatori creștini au existat și ulterior (până în secolul X) și pe tot teritoriul românesc. Sau, mă rog, daco-roman sau stră-român sau cum vrei să spui. 2. Românii nu s-au creștinat în masă, deodată, în secolul X!! Creștinismul la români a pătruns și s-a extins treptat, odată cu etnogeneza, încheiată prin secolul VI (vezi dovezile arheologice). Creștinarea s-a făcut (cel puțin la început, între sec. I și... X) în condițiile unor influențe greco-latine (așa erau timpurile, deh!), nicidecum slave, în nici un caz sub influența limbii SLAVONE ca limbă de cult. Românii nu au vorbit limba slavă, cu atât mai puțin slavona (= slava cultă), iar dovezile lingvistice (pe care le ignori) arată că o serie deloc neglijabilă de termeni românești aparținând religiei sunt de origine LATINÃ populară, mulți sunt grecești sau slavo-grecești (ne-au parvenit din greacă prin slavă, ceea ce este iar discutabil, ei putând, bine-mersi, să provină direct din greacă), ceea ce arată atât debutul creștinismului la începutul mileniului 1, cât și continuitatea acestuia până azi. În secolul X, la care te referi, poate fi datată cel mult INSTITUȚIONALIZAREA religioasă, nicidecum creștinarea în masă a românilor. Prin urmare, după părerea mea, este o gravă eroare să susții creștinarea în masă a românilor sub influența limbii slavone!! De altfel, poți găsi exemple în istoria altor țări, în care vei vedea că nu sub influența unei limbi se face creștinarea unui popor, ci sub cu totul și cu totul alte influențe. De regulă, predicarea se face în limba populară, națională, indiferent de limba de cult (doar ASTFEL se poate face „propaganda”; închipuie-ți, de pildă, țăranii germani învățând limba latină doar ca să devină creștini! Să fim serioși!) 3. Uf! „Argumentele” de care vorbești, în favoarea formării limbii române / a poporului român la sud de Dunăre nu țin, au fost „fabricate” conjunctural, din motive geo-politice, nu intru acum în detalii. Autohtonii rămași după retragerea aureliană NU AU FOST FOARTE PUȚINI. Asta este o premisă greșită pe care îți construiești raționamentul ulterior. Tracii erau cei mai numeroși după inzi. Dacii erau cel mai numeros popor din afara granițelor Imperiului roman. Dacă îmi aduc bine aminte, populația Daciei a fost evaluată undeva în jur de 2 milioane de locuitori, din care circa 200.000 de soldați. NU EXISTÃ MENȚIUNI ÎN NICI UN FEL DE IZVOARE al unei atât de uriașe migrații, de exterminare nu mai vorbim (romanii nu aveau obiceiul de a extermina populațiile supuse și, oricum, o exterminare a dacilor sau o migrație atât de URIAȘÃ către sudul Dunării nu ar fi rămas nemenționată în istorie! Nu mai vorbesc de dovezi arheologice etc). 4. Continuitatea etnică este CLAR dovedită, tot din perspectivă lingvistică, pe care – subliniez – nu faci bine că o scoți total din discuție. Limba română conservă un număr foarte mare de cuvinte autohtone traco-dace, spre deosebire de multe alte limbi europene, în care substratul lingvistic este foarte firav reprezentat, ceea ce nu împiedică popoarele respective să-și asume o identitate etnică legată de popoarele ce au vorbit limba-substrat, prin urmare să-și asume un „sâmbure”, un nucleu al poporului respectiv, ce include și populația autohtonă, preexistentă diverselor suprastraturi etno-lingvistice. 5. Mai departe: faci o greșeală în momentul în care susții că noi suntem urmașii unui amalgam de popoare care s-au toooot perindat pe aici. Dar greșeala provine, așa cum am subliniat, din faptul că pornești de la o premisă falsă, aceea că nu a existat un nucleu românesc, ci un „gol”, un vid. Firele acelea multicolore de care vorbești s-au împletit pe un schelet, cel (daco-)roman, românesc, stră-român dacă vrei, preexistent invaziilor de tot felul. Un miez, dacă vrei. Faptul că pe miezul acesta s-au „încolăcit” o grămadă de limbi / etnii este, din nou, irelevant. Nici un popor nu e „pur”. Arabii nu sunt mai puțin arabi pentru că au fost ocupați de turci, nici limba arabă nu este turco-arabă, deși există numeroase influențe reciproce. Nici grecii nu au devenit romani sau turci, nici nu se consideră urmașii unora sau altora, sau ai TUTUROR, după cum au fost invadați de unii sau de alții. ETC. Ideea este că limba română și poporul român EXISTAU, erau de mult formate în momentul marilor invazii (vezi – din nou – argumentele lingvistice: EXTREM de puțini termeni cumani sau pecenegi, de pildă, există în limba română) sau al ocupațiilor străine ulterioare; de altfel, limba s-a „debarasat” de încărcăturile străine supărătoare imediat ce ocupațiile respective au încetat (firește, influențe străine au rămas, dar în limita bunului-simț, este normal și firesc să se întâmple astfel, și așa se întâmplă și s-a întâmplat PESTE TOT, LA TOATE POPOARELE, NU DOAR LA ROMÂNI!). Prin urmare, demonstrația ta nu ține, se clatină foarte tare, chiar și din punct de vedere logic :). Faptul că există argumente, în sprijinul unei teze / ipoteze / teorii nu implică neapărat și adevărul sau realitatea acesteia din urmă. Pentru că pot fi găsite și contraargumente, care să vină în sprijinul unei alte (ipo)teze / teorii contrare. Uite, eu pot argumenta, de pildă, o influență grecească PERMANENTÃ în istoria poporului român, atât directă, cât și indirectă. Pot să zic, prin urmare, că suntem ȘI urmașii grecilor? Argumentele de mai sus mi-au venit în cap pe moment, cum am zis, poate le voi înșirui într-o demonstrație logică într-un viitor eseu. Și așa m-am întins prea mult. Numai bine, | |
| = Raspuns Cristinei Andrei | ioan albu [17.May.09 18:06] |
| 1. Care daco-romani pe vremea Sf. Andrei? Asta e o prezumptie foarte indrazneata. Admitand, totusi, dumneata identifici daco-romanii cu românii? Evolutia ulterioara a Dobrogei urmeaza liniiile generale ale istoriei Balcanilor; Dobrogea apartine sau imperiului bizantin (themma Paradunavon sau Parhistrion), sau celui bulgar (numai putina vreme a fost autonoma). Este mult mai legitim sa asumam o continuitate demografica si sociologica intre Dobrogea si Moesia, decat intre Dobrogea si teritoriile nord-dunarene. A identifica pe daco-romani si stră-românii nu inseamnă decat a afirma din nou ca românii se trag din daci si din romani, deci a reafirma mitologema dominanta a istoriografiei nationaliste. 2. Eu n-am zis niciodata ca romanii s-au crestinat sub influenta "limbii slave". Asta e o tampenie. Romanii s-au crestinat in masa (ceea ce inseamna "in numar foarte mare", si nicidecum "toti deodată") sun influenta BISERICII bulgare, de care depindeau teritoriile de la nord de Dunare. Dovada ca aici nu exista biserica este absenta episcopilor de pe teritoriul actual al Romaniei la sinoadele ecumenice. In lipsa textelor scrise si a dovezilor arheologice privitor la existenta unui crestinism generalizat in Romania inainte de secolul X, a afirma existenta acestuia, si inca in forma latina, e iarasi a se situa in mitologia noastra istorica cea de toate zilele. Despre ce dovezi arheologice vorbesti? Pai o singura dovada arheologica a existentei in Romania a unor crestini români inainte de sec X ne-ar prelungi istoria cu inca cateva sute de ani! Din pacate, asemenea dovezi nu exista. Si inca ceva: ce inseamna "institutionalizare" a crestinismului (ortodox)? Infiintarea de biserici, stabilirea de ierarhi? Pai fara aceastea nu ai Biserica si fara Biserica nu ai crestinism (inaintea schismei). Unde nu sunt biserici, nu exista crestinism. Cate biserici din secolele iv-x puteti sa-mi aratati in Moldova, Valahia si Transilvania? Cate necropole crestine? Care este densitatea lor? 3. Argumentele autohtoniei românilor in România au fost fabricate tot pentru a servi in batalii politice. La delir s-a raspuns cu un delir de sens opus. Eu stiu pea bine ca exista argumente si pro si contra ambelor teze. De aceea am si spus "sa admitem de dragul ipotezei". Faptul ca Dacia a fost complet parasita e afirmat textual de un istoric antic. Vorbim de Dacia romana. Stii cati slavi au fost dusi in Imperiu de aici in urma cuceririi? (exista referinte, faptul a fost consemnat). Iti imaginezi cati au trecut in teritoriile libere in urma infrangerii? Mediteaza la urmatorul fapt: Stefan cel Mare, in secolul 15, putea strange o oaste de 40.000 de oameni, mobilizand pe toti cei capabili sa poarte arme. Dupa unele opinii, proportia acestei grupe de populatii este de 1/4 din total. Asta dă o populatie de 200.000 de oameni in sec. 15, la aproape un secol si jumatate de la primul descalecat. Incearca sa-ti imaginezi cati oameni locuiau in Moldova pe vremea lui Dragos! Si cati locuiau la venirea ungurilor, 5 secole mai devreme! Cum iti explici dumneata ca s-a ajuns la acest nr ridicol de la milioanele de daci despre care vorbesti? 4. Cum sa fie dovedita la noi continuitatea etnica cu argumente lingvistice? Unde sunt inscriptiile in proto-romana, dovezile materiale ale faptului ca inainte de sec 14 (intemeierea statelor feudale)s-a vorbit aici romana? O limba trebuie conectata cu un teritoriu pentru a putea spune ceva. Repet: nu numai ca nu exista nici o astfel de dovada, dar primul document scris in romana e, cum bine stim, o scrisoare din sec xvi. Vad ca ai studiat literele. Ma uimeste deci afirmatia dumitale ca romana cuprinde un nr foarte mare de cuvinte "traco-dacice". Ai scos asta din cartile lui Napoleon Savescu? Nu avem din limba daca decat o lista de nume de plante medicinale, si nici unul dintre acestea nu a trecut in limba romana. Asemanarea de fond lexical dintre romana si albaneza e, din contra, unul dintre argumentele care au fost folosite pentru a demonstra originea sud-dunareana a poporului român. 5. Forma obiectiei dumitale este urmatoarea: "Dta critici ce spun eu; insa nu ai dreptate, pentru ca e cum spun eu; prin urmare, ceea ce spui e fals". Uite o chestie la care sa te gandesti: poate ca nu exista termeni cumani sau pecenegi in limba romana pentru ca limba aceasta NU SE VORBEA in Romania in vremea invaziilor acestor popoare. Un argument similar, privitor la absenta cuvintelor de origine germana, a fost utilizat pentru a sprijini ideea ca limba romana s-a format intr-un loc pe unde n-au trecut germanicii (deci nu in Romania). Folosesti argumente cu dublu tais, care se pot intoarce impotriva propriei dumitale pozitii. Multumesc pentru intentia de a comenta. Comentariul insa nu-l agreez, pentru ca il gasesc inept, intoxicat de pseudo-istoria care se invata in scolile noastre, mai ales la cursurile de istoria limbii romane. Intotdeauna partida nationalismului s-a jucat pe cartea limbii si nu e de mirare daca istoria limbii e cea mai tezista si cea mai infestata ideologic. Istoria popoarelor se judeca in functie de fapte. Te desfid sa vii cu probe materiale pentru mitologia in care crezi. Caci teoria dumitale se cere confirmata prin dovezi materiale, in timp ce a mea e intarita de lipsa acestora. | |
| = Precizări | Cristina Andrei [10.Dec.18 14:27] |
| Precizări 1. Pe teritoriul Dobrogei, la „momentul Sf. Andrei”, coabitau daci, romani, greci. Putem vorbi despre daco-romani pentru că, așa cum am zis, premisele romanizării au fost aici timpurii și puternice, DINAINTE de războaiele daco-romane. Nucleul daco-roman al românilor este dovedit, nu este așa, o presupunere. De altfel, te desfid, pe dumneata sau pe alții, să demonstrezi CARE este nucleul acestui popor. Un popor nu se naște din neant. Lipsa izvoarelor nu înseamnă că un popor nu a existat. Vezi câte popoare de diverși băștinași din diverse părți ale lumii au existat, fără a fi atestate istoric, și chiar fără a fi... descoperite! :)) De altfel, în privința poporului român, există izvoare suficiente, trebuie doar să fie luate în considerare – și au fost luate în considerare de mari istorici, autorități în materie etc. 2. Ok, nu afirmi clar influența limbii slave, dar menționezi: „Cel mai probabil, românii s-au creștinat ÎN MASÃ prin secolul X, când se presupune că au preluat slavona ca limbă de cult”, legând cele două fenomene – creștinarea în masă și preluarea limbii slavone. Mai departe, absența unui creștinism generalizat nu înseamnă absența TOTALÃ a creștinismului pe teritoriul românesc. Nu a afirmat nimeni că era generalizat creștinismul de la început. Tot timpul s-a vehiculat, se vehiculează încă, faptul că “românul s-a născut creștin”; această afirmație trebuie înțeleasă în sensul că, odată cu formarea poporului român (sec. I-VI) a pătruns treptat și creștinismul, fapt atestat arheologic și istoric. În legătură cu instituționalizarea, afirmația “fără Biserică nu ai creștinism” (unde Biserica = instituție) este cel puțin bizară. Credința se practică și fără să existe instituții. De altfel, primii creștini NU AVEAU BISERICI, erau oprimați, nu erau recunoscuți, deci creștinismul era “subversiv”. Din păcate pentru dumneata și pentru cei care îți împărtășesc ideile și din fericire pentru mine și cei care îmi împărtășesc ideile, există dovezi arheologice ce demonstrează existența creștinismului pe aici înainte de sec. X, pe aproape tot teritoriul geto-dac, cuprinzând teritoriul de azi al Banatului, Olteniei și Transilvaniei (peste 100 de dovezi arheologice, nu una singură, care, nu-i așa, ar fi fost suficientă pentru dovedirea “existenței în România a unor creștini români înainte de sec. X”), nu numai în Dobrogea, unde sunt numeroase. De altfel, cel mai vechi lăcaș creștin de cult a fost descoperit în jud. Olt , nu în Dobrogea (pare-mi-se că între timp s-a mai descoperit altul, mai vechi). Să-mi fie cu iertare, dar să susții că “creștinismul bimilenar românesc e un mit” în condițiile existenței de izvoare de tot felul (repet: de tot felul!), care atestă contrariul, este… ilogic. Dacă practicanții creștinismului din acele vremuri pe teritoriul țării noastre nu erau români (protoromâni), atunci CE erau, după părerea dumitale? 3. Dacă „admitem de dragul ipotezei”, atunci teza nu mai stă în picioare. De dragul ipotezei, pot să afirm multe lucruri din care să rezulte alte lucruri. Fapt este că poporul român și limba română s-au format atât la nord, cât și la sud de Dunăre; este demonstrat, nu mă apuc eu să reinventez roata acum. „Dacia a fost complet părăsită” de trupele care asigurau paza Imperiului, NU DE TOATÃ POPULAȚIA. Am o documentația pe acasă, îți pot da și numele autorului, și afirmația sa exactă, și tezele și ipotezele formulate ulterior etc., din păcate nu țin minte toate amănuntele. 4. În legătură cu factorul lingvistic, pe care îl desconsideri: ar fi o aberație să susții existența / inexistența unei limbi doar pe baza izvoarelor scrise în această limbă! Iar vin și zic: au existat și există popoare care nu cunosc scrierea, nu există scrieri în limbile lor, și totuși limbile respective au existat / există! În ceea ce privește româna – limba ROMANICÃ – vorbită pe teritoriul românesc există atestări ce ating secolul VI, atestările istorice sunt numeroase (ți le pot pune la dispoziție, dacă dorești). Limba română a fost tot timpul conectată cu poporul român și cu teritoriul românesc (de altfel, cu un teritoriu mult mai vast, dacă stăm să ne gândim bine, dar asta e altă poveste), unde populația dacoromână (numeroasă) nu putea să apară așa, din neant, brusc, instantaneu. Revin la argumentele lingvistice: caracterul unei limbi este dat în primul rând de structura gramaticală și de sistemul fonetic, ambele LATINE, în cazul românei. Plus vocabularul de bază. Acesta este, pe scurt, argumentul lingvistic. Cât privește cuvintele autohtone, în privința acestora mai ai de făcut o documentare serioasă. Pe scurt, ele sunt în număr de aproape 200 și se încadrează în două categorii: comune cu albaneza și existente doar în română. Cele de mai sus demonstrează continuitatea etnic-lingvistică a românilor (pe lângă alte dovezi istorice și arheologice). Continuitatea religioasă este și ea demonstrată ȘI lingvistic (repet: pe lângă alte dovezi istorice și arheologice). Termenii religioși de origine latină din limba română vin să o confirme. Pentru că veni vorba, „biserică” din „basilica”, păstrat numai în română (luat de latini de la greci), este foarte vehiculat în acest sens. Poate fi interesantă interpretarea preferinței protoromânilor pentru ACEST cuvânt. Etimonul lui este grecescul „basileu”, unul dintre puținii termeni pe care greaca l-a luat din limba tracă! Poate fi asta o posibilă explicație. 5. Mai departe: EXISTÃ în română atât termeni pecenegi și cumani, cât și germanici, numai că numărul lor este extrem de mic, adică insuficienți pentru a demonstra vreo influență semnificativă asupra românei. Adică vin împotriva ideii ce reiese din eseul tău, că am fi o adunătură formată din ORICE neamuri ce au trecut pe aici, eventual din TOATE neamurile ce au viețuit pe aici, în afară de daci și romani. Mă opresc aici, cum am spus, nu mă apuc să reinventez roata. Moda aceasta a dărâmării fără a construi nimic în schimb, așa cum faci dumneata, este profund dăunătoare. Mai ales că tot eseul este doar un fel de exercițiu logic, fără argumentări precise, serioase, susținute, fără dovezi și demonstrații serioase. Din păcate, această tendință de negare, dezavuare, desființare și dărâmare FÃRÃ A PUNE NIMIC în golul pe care această atitudine îl creează, tinde să se generalizeze într-un mod inutil și dăunător. Părerea mea! A, da, și apropo de Săvescu, eu consider că, deși poate este mânat de intenții bune, ne face o defavoare, în extrema cealaltă, cu care iar nu pot fi de acord întru totul, deși, poate, premisele lui sunt justificate / justificabile. Sursele mele sunt surse de referință în domeniu, cuprinzându-i, printre alții, pe Mircea Eliade, Vasile Pârvan, Ctin. Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, I. I. Russu, N. Saramandu, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti, o serie întreagă de latiniști români și MAI ALES străini, care nu-mi vin acum în minte... și alții și alții... și iar alții... mult, mult mai sus decât mine și decât dumneata, și mai numeroși decât ți-ai închipui.... oameni care și-au dedicat întreaga viață cercetării acestor chestiuni pe care le pui dumneata la îndoială. Foarte bine, pune la îndoială, neagă, dărâmă, foarte bine, e omenește, DAR PUNE CEVA ÎN LOC. Poți? Poți??? | |
| = Cristina Andrei | ioan albu [18.May.09 21:31] |
| Autoritatile dumitale nu sunt cumva cei care au fabricat o istorie falsa pentru a fabrica o constiinta nationala care ne lipsea? Dumitale se pare ca iti este straina intreaga istorie intelectuala a sud-estului Europei, de la sfarsitul secolului al XVII-lea si pana in perioada interbelica. Eu pun in chestiune tocmai teoriile autoritatilor dumitale si dumneata imi raspunzi invocandu-le. Dumneata ai idee cum s-a format constiinta nationala a poporului roman? Ti-ai dat osteneala sa vezi cum a fost ea forjata de intelectualii secolelor XIX-XX? Prin ce procedee? Dumneata chiar nu ai fost in masura sa observi ca la noi istoria s-a facut INTOTDEAUNA cu scopul de a justifica pretentii politice? Ca istoria romanilor este o IDEOLOGIE propriu-zisa? Ma vei scuza daca nu mai am chef sa polemizez cu dumneata. In loc sa te provoc la gandire critica, te-am provocat sa-mi reciti dogmatic falsa istorie fabricata de catre valurile succesive de nationalism, dintre care ultimul este cel post-decembrist. Am sa mai repet insa cateva lucruri: - nu sustin inexistenta limbii romane inainte de atestarea ei scriptica. Sustin ca nu exista nici o dovada ca ea s-ar fi vorbit pe teritoriul Romaniei de azi in evul mediu timpuriu. Verifica-ti notitele si da-mi si mie lista dovezilor ca e invers. - ce experti in demografie ai consultat si ti-au spus ca populatia daco-romana era "numeroasa" in evul mediu? Dumitale calculul legat de armata lui Stefan cel Mare nu ti-a dat de gandit? Sau te prefaci ca nu l-ai vazut? - credinta crestina nu exista in afara de biserica, atat in ortodoxie cat si in catolicism; noi vorbim insa de perioada cand nu exista decat un crestinism nedespartit. Ce spui dumneata acolo, ca credinta poate exista si fara institutie? Niciodata credinta nu a fost separata de Biserica si intotdeauna au existat temple ale acestei religii, chiar si atunci cand crestinii erau persecutati si se ascundeau prin catacombe. In Dobrogea, basilica de la Niculitel e din sec. III. - in limba romana exista toponime cumane si cam atat. Asta dovedeste ca romanii le-au luat de la cumani, deci ca acestia se instalasera inaintea lor in teritoriul respectiv. Acolo unde a existat continuitate de locuire, s-au pastrat vechile toponime, unele chiar dacice. In Moldova majoritatea toponimelor din sec XIV - XV sunt de origine slava si cumana. - limba romana este o limba romanica, din grupul limbilor romanice orientale. Nu o neaga nimeni. Si? Care e dovada ca ea s-a format in nordul dunarii? Cuvintele din fondul autohton necomune albanezei?. Dintre cele 200 de cuvinte despre care vorbesti ("fondul autohton") cele care nu sunt comune albanezei sunt DE ORIGINE NECUNOSCUTA. Iar asta nu spune absolut nimic despre nimic. Desigur, nationalistul va sari sa le considere dacice, fara nici un temei stiintific, de altfel. Lipsa cuvintelor vechi grecesti - asta e un argument! dar nu il invoci. Acest argument ar arata ca limba romana s-a format la nordul liniei Jirecek; dar tot n-ar arata ca s-a format la nord de Dunare. Or, exact intre linia Jirecek si Dunare se afla Vlahia mare, mentionata in izvoare bizantine. Ma opresc si eu aici, nu inainte de a-ti spune: a pune ceva in locul ideologiei pe care azi o invatam din manualele de istorie nu e treaba mea si nici a unui singur om. E treaba a catorva generatii de cercetatori onesti, interesati de adevar si nu de legitimarea unor pretentii politice. Intre timp, eu voi incerca ori de cate ori voi putea sa dinamitez esafodajul de minciuni pe care s-a fundat perceptia de sine a romanilor. | |
| = Bon jour! | Cristina Andrei [10.Dec.18 14:27] |
| Cred că nu te mai așteptai să intervin, dar o fac totuși, chiar cu oarecare întârziere (n-am dispus de timp pentru internet în ultimul timp). Pentru că unul dintre defectele mele este încăpățânarea :-P Dragă Ioan Albu, autoritățile “mele” sunt oameni diferiți, din timpuri diferite, de naționalități diferite, de formații intelectuale diferite etc. Deocamdată, de aceste valori dispunem și va mai curge multă apă pe Dunăre până să se ridice dintre noi alte persoane de egală valoare, care să demonstreze... ce vor ele. Dacă stai strâmb și judeci drept, ORICE CONȘTIINȚÃ NAȚIONALÃ, a ORICÃRUI popor, este la un moment dat „forjată de intelectuali”, este urmarea unei propagande desfășurate prin diverse „procedee”, eventual cu scopul „de a justifica pretenții politice” și nu numai. ISTORIA ÎNTREGII LUMI ESTE O IDEOLOGIE PROPRIU-ZISÃ. Și așa va fi, probabil, în veci. Dar asta este, desigur, altă discuție. Știi, am avut un profesor de filosofie care era foarte supărat pe manualele de istorie (din prezent și de dinainte de ’89) și se întreba, retoric, de ce oare disciplina „istorie” nu este transformată într-o știință exactă, adică, mai precis, istoria să fie alcătuită dintr-o înșiruire de date și întâmplări cronologice și atât. Fără comentarii, fără interpretări, fără ideologii etc. Pe de altă parte, „valurile succesive de naționalism” sunt și ele firești în istoria ORICÃRUI popor și totul, absolut TOTUL este interpretabil și, la urma urmelor, demonstrabil, cu doza necesară de perseverență etc. Dacă ești suficient de documentat și perseverent, poți susține, pe rând, originea românilor ca fiind exclusiv slavă, romană, (traco-geto-)dacă. Sau traco-ilirică, daco-romană, iliro-romană, iliro-daco-romană, slavo-daco-romană, greco-romano-dacică, greco-romano-slavo-dacică, germanică sau ce ți se mai năzărește, de pildă, că românii sunt un popor biblic sau descendenți din extratereștri. Și fiecare este liber să adere la orice teorie îi este pe plac. Faptul că pe aici se vorbea o limbă romanică din timpuri străvechi, că populația romanică era numeroasă și extinsă în toată Peninsula Balcanică în evul mediu este atestat la autori MEDIEVALI. Despre aceste surse poți citi în lucrările lui Tagliavini, Saramandu, Rosetti etc. Crede-mă că nu am timp acum să le enumăr cu liniuță de la capăt, dar într-un final o să fac și asta, dacă e necesar. Ți-am zis că până la urmă voi scrie un eseu în care să te combat, dar se pare că nu mai e nevoie să-l elaborez separat, mă desfășor în subsolul textului tău, dacă îmi îngădui și nu-mi blochezi accesul =)) Cum ți-am zis, nu mă apuc să reinventez eu roata, oricum dumneata te încurci în cele din urmă în propria logică, oricum nu te sprijini pe o documentație suficientă; (mă rog, nu este vina dumitale, bibliografia aferentă diverselor teorii nu este suficient de cunoscută / popularizată – pot veni aici cu argumente pentru o teorie a conspirației menită să creeze și să mențină idei pe care le susții dumneata în eseu :-)); în fine, totul se petrece din prostie, indolență și lipsă de interes la nivel FOARTE înalt, dar asta iar este altă discuție). Dacă citeai cu atenție comentariile mele, ai fi constatat că eu susțin o permanență a influenței grecești asupra limbii române, atât directă, cât și indirectă, iar această teorie se susține, desigur, și lingvistic. EXISTÃ termeni grecești vechi în limba română, și nu puțini. În altă ordine de idei, totul este relativ, nimic nu demonstrează nimic și totul demonstrează totul, mai ales dacă te înarmezi cu o logică puternică și cu un aparat de izvoare semnificativ. În final, TOATE izvoarele trebuie coroborate, legate, țesute într-o pânză logică, nimic nu trebuie ignorat în susținerea unei teorii sau a alteia. Iar „bătălia” pe care o purtăm noi doi aici s-a dat de mult. E trist că în secolul 21 se mai poartă, uneori, astfel de polemici. Mă întreb cum o fi la albanezi, a căror origine și, mai ales, continuitate au fost îndelung dezbătute printre cărturari. Oare s-or fi lămurit între timp? Sunt autohtoni pe teritoriul actual sau au venit și ei din neant, ca și noi? Sunt daci, traci sau iliri? Etc. Aștept cu nerăbdare să vină cineva cu argumente de nezdruncinat în favoarea uneia sau alteia dintre noile teorii ce încearcă să dărâme într-un fel sau altul „prejudecățile” referitoare la creștinismul bimilenar al românilor și la continuitatea lor pe actualul teritoriu. Deocamdată, regret să te dezamăgesc, dar cele două „mituri” la care te referi nu sunt mituri, sunt fapte DOVEDITE, nu de niște nebuni naționaliști români, ci de o întreagă serie de fapte, de date istorice, arheologice, lingvistice și etnografice scoase la iveală de cercetători români și străini. Până la proba contrarie, Numai bine, | |
| = Cristina Andrei, | ioan albu [08.Jun.09 21:33] |
| cum vrei tu. cu tine e ca si cum as vorbi la pereti. | |
| = Idem | Cristina Andrei [10.Jun.09 12:12] |
| Idem... | |