| = riscuri asumate | Dumitru Andrei [17.Aug.07 15:17] |
| Imi dau si eu cu parerea, ca un cititor neavizat in astfel de poezie.Mi-am pus semnele de punctuatie, acolo unde mi-a venit mie bine. Inteleg ca e vorba despre una din cele mai obisnuite dimineti din viata unui om obisnuit (nu si a unei femei obisnuite!) M-a atras strofa in care apare michal. Interesanta ideea cu sicriul. Interesanta si "muchea patului" Mai sunt si alte intelesuri la care am putut ajunge eu cu putina pricepere a mea. Dar deja, cred ca m-am aventurat destul, dschizand lista comentariilor. Cu salutari, Andrei | |
| + iesirea | florin caragiu [17.Aug.07 10:00] |
| mi-a placut dinamica acestui topos totodata intim si accidentat in cutele sau incretiturile caruia apar si dispar istorii. Amanuntele, instantaneele inregistrate par tot atatea prize la realitate si comunicare care in finalul strofelor se surpa prin negatie - ca o topire a imaginii intr-un film oniric - isi retrag sprijinul. Se lasa asa loc unui sentiment de plutire deasupra abisului, in care de a asimila se conjuga cu a fi asimilat unui traiect in camp deschis - strada - deopotriva tangent intimitatii, familiarului in relieful lui accidentat si asimptotic necunoscutului, neatinsului de dincolo de orizontul privirii. Strofele 3 si 4 au acele elemente atractive ce amprenteaza prin culoarea lor poetica, echilibrand dar si potentand afluxul de straniu. | |
| = autoarea este stilista... | paul maria mefietic [17.Aug.07 15:17] |
| interesanta asezare a cuvintelor intru a descrie ceva prea banal de lumesc. | |
| = geneza 1:8 partea a doua | Tara Mircea Marcel [17.Aug.07 11:11] |
| am avut senzatia de sufocare, intregul poem te tine undeva on the inside, cand viata e outside... m-am simtit usurat cand am fost inghitit de strada... desi nici acolo nu e fericirea... o lume noua, cu un altfel de calendar, cu alte reguli, cu o alta societate, dar cu aceiasi: michal si adela. Arcadia sau lumea ce iti provoaca boli nervoase... stiu si eu? | |
| = senzație stranie | Miruna Dima [17.Aug.07 15:16] |
| E ciudat dar mă regăsesc în rândurile acestea. Și debutul zilei cu zgomotele obișnuite ale străzii și înstrăinarea și alienarea și singurătatea deși e cineva alături și durerea și neputința... Și cred că e bine scris, sugestiv, puternic, deși știu că este greu de așternut cuvintele astfel. | |
| = . | Adela Setti [17.Aug.07 16:44] |
| mulțumiri pentru lecturi, semne și mai ales empatie. și nu în ultimul rând, bun venit noilor colegi. Adela | |
| + a căzut un tablou | Tamara Zub [17.Aug.07 19:02] |
| Nu mai repet că Day 2 tulbură, cutremură, atinge, răvășeșete. Marea mea uimire este că textul mai e și construit perfect, suplu, elegant, rezistent, ca o catedrală, iar cupola catedralei iat-o, măreață, dureroasă: și-i prea tare marginea patului și-i prea accidentată odaia covorul a dispărut fără urmă probabil ca să nu mă împiedic ceasul strigă încet după mine dar cucul nu iese pereții sunt oblici și nu Nu pot să nu ofer o stea. | |
| = foarte, foarte frumos | Fluerașu Petre [18.Aug.07 15:11] |
| Adela, ai reusit sa surprinzi in acest poem o lume, ai reusit sa te apropii de fiecare moment si sa il pictezi in cuvinte. te felicit pentru sensibilitatea acestei poezii si pentru emotiile pe care reusesti sa le transmiti. mi-a placut foarte mult, de mult nu am citit ceva asa de frumos petre | |
| = calatorii despre noi | Anni- Lorei Mainka [18.Aug.07 16:20] |
| te citesc cu placere - calatoriile tale de ate si stropi din piesele vietii ce cad fara zgomot si culorile ce ne masoara respiratia.....o suma a secundelor ce nu te vor parasi | |
| = Tama, Petre, Anni | Adela Setti [20.Aug.07 17:15] |
| mulțumiri. | |