| = Lumini si umbre | Gabriel Cristian Pascal [17.Aug.07 00:48] |
| Mi-a placut mult, mai ales prima parte. Un tablou cu lumini si umbre, trist, apasat insa natural as spune, in sesul ca moartea ne ajunge pana la urma. Partea a doua m-a scos insa din starea profunda a primei parti. Mi-a placut tabloul. | |
| = refuzul | Heghedus Camelia [17.Aug.07 11:11] |
| instinctiv si totodata extrem de puternic, de a accepta sa fii tu cel caruia i se intampla sa vada moartea contaminand totul in jur, cred ca determina o scindare temporara a personalitatii. uneori, sorel vorbeste despre sorel ca despre un altul. poate e o obsesie a mea sa vad tente autobiografice aproape in tot ceea ce citesc. m-au cutremurat si alte fraze in afara de acestea: “L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură” “Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți.” “Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat” “Sorel crezu că se află în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră blonzi și mici de statură.” | |
| = tauberger, bunicu | Anni- Lorei Mainka [17.Aug.07 15:23] |
| doua personaje ce m-au impresionat - perspective super tauberger , nu cred ca ii trebuie un h | |
| = cider | felix nicolau [17.Aug.07 21:07] |
| Gabriel, fiind fragment de roman, nu voiam sa fie prea grav, nu vad cine ar rezista atat la tragism. Camelia, nu miza prea mult pe autobiografic, pt ca eu nu sunt blond deloc, ci proaspat ras in cap Anni, bineinteles ca ai dreptate.Am pus H ca sa ajut cititorul roman francofon sincer ma minunez ca ati avut atata rabdare cu proza aceasta. multumesc | |
| = nu ma gandeam | Heghedus Camelia [17.Aug.07 21:34] |
| atat la blond cat la faptul ca cine nu a trecut pe langa morti/moarte nu ar putea scrie asa. eu una am avut parte de experiente destule... mi-a placut | |
| = hmm... | Elena Marcu [22.Aug.07 00:05] |
| pentru cel care trece de începutul protocolar, de informarea cuminte asupra uremiei Bunicului, de explicațiile parcă voit mărunțite, mestecate și băgate în gușa cititorului, textul poate deveni o cursă acaparatoare. Și chiar incomodă. Nu o dată, m-am trezit în firul narațiunii nu doar empatizând cu vreun personaj dar și stupefiată în fața capcanelor felixiste. Sugestii ca cea a sicriului care se strecoară el așaaa și se deplasează repede prin cameră au, ca de obicei, un efect formidabil dar le consider deja specifice scriiturii tale, însă deja la imaginea lui Gicu așteptând galben ca ceara de nerăbdare după un somn bun... am zis că... e prea de tot, tu te distrezi de-a dreptul pe seama cititorilor.:) sfântă manipulare! Nu e o lectură ușoară, mai ales pe monitor, dar merită din plin și te dezvăluie – încă o dată - un scriitor generos și provocator. | |
| = Admirabila proza ! | Mircea Gheorghe [05.Oct.07 08:57] |
| Admirabila proza, construita cu o ironie neagra - o privire acida asupra bufoneriei mizere si triste a vietii -, cu truculente de limbaj savuroase si cu un final ce parodiaza, s-ar zice, Ciocoii vechi si noi. Personajele sunt foarte pregnante. | |