| = Domnule Florin, | bargan ecaterina [11.Aug.07 21:57] |
| Mă simt nevoită să recunosc că mi-a fost dor de textele dvs. Un principiu de viață cu puțin umor nu strică atunci cînd avem de făcut un lucru mare. Doar nimic cu începe cu maximă seriozitate. Am observat aici interesante asocieri, momente | |
| = Revin | bargan ecaterina [12.Aug.07 11:01] |
| Un clik greșit pe trimite mi-a rupt gîndul dar nu e prea tîrziu să-l continui. Reiau deci ... momente de spectacol în care ai creat o microlume. Eroul invizibili afectat de singurătate ești tu și nu te plîgi. Îmi place modul tău de expunere și acest text în sine. Mulumesc. | |
| = o cita bogatie de... | Anni- Lorei Mainka [11.Aug.07 23:33] |
| timp.... or n-am inteles bine, ca aveti timp si pentru o conversatie....de ce nu acea conversatie care ar schimba multe.....poate nu am continuat...revin , intr-o zi, chiar daca mie , din pacate, mi s-a dat tot, timp NU.....vad cum il inghit negurile ....inspiratie pentru timp va doresc | |
| = Un paradox! | florin otrocol [12.Aug.07 16:25] |
| Domnișoara Anni, este extrem de simplu ceea ce am "aruncat" eu aici spre percepție. Vorbim de un paradox la îndemâna fiecăruia dintre noi, un paradox pe care îl folosim uzual fără să realizăm. Am "uitat" aici acest paraodx deoarece știu că fiecare are dreptul la o scuză. Scuza dumneavoastră, vis-a-vis de timpul afectat lecturări acestui text și postări unui mic comentariu, care ar fi? Reverență, Florin O. | |
| = Un gând bun! | florin otrocol [12.Aug.07 16:48] |
| Domnișoară Katy, mă bucur să vă regăsesc, sper o idee mai optimistă decât la ultima întâlnire de pe "Agonia". Principiile prin care fiecare își canonizează existența sunt doar o formă de exprimare a mediocrității care ne stăpânește. Cei rutinați, obosiți de concepte și de ridicol evită rațiunile radicale care sunt interfața principiilor existențiale. Trebuie să mă recunosc uneori învins de latura mea posesiv-radicală, latura conservatoare și dorința de a obține mereu certitudini. Dacă renunț totuși la acestea, nu cred că mai pot afirma că exist. Din fericire, pentru mine bineînțeles, pot să-mi asum fără nici o apăsare ceea ce sunt. Acesta este unul din motivele pentru care sunt din punct de vedere existențial un paradox, respectiv posed atât de mult timp, dar totuși nu-mi permit să-l pierd inutil în conversații cu personaje versatile. Un gând bun, plăcută reverență, Florin O. | |