| = n-am rochiță cu buline roșii | adriana barceanu [23.Jun.07 07:44] |
| Dar îmi cumpăr. M-ai lăsat fără cuvinte. Ada asta a ta pare o puștoaică simpatică și prostuță. Dialogul banal și trăirile interioare ale Sisifului sunt în contrast puternic, drumul până la moarte (a Adei, a lui sau doar moarte ca loc fix) determinat de pași...și nici „azi nu moare nimeni”. Mi-a plăcut la-am recitit și-l voi mai citi până descopăr tot. Imaginea din final e o viziune tare dulcică despre îndrăgostiți. | |
| = ... | Carmen Manuela Macelaru [23.Jun.07 07:45] |
| se pare ca ai iesit sa te plimbi fara ficat, ficatul tau zace din primul rand pe masuta de sticla super.mi-a placut cum ais pus:linistea pe care o poti dobandi prin uciderea unui vis, ca sa scapi de o corvoada sau sa scapi de ceva ce nu poti avea nicicand;asasinii au iesit cu victimele la plimbare tinandu-se de mana, ce fel de victime, ce fel de asasini?textul imi aduce a eugen ionescu asa in linii mari, oricum ceva absurd/suprarealist.pana la urma plimbarea e una virtuala/ e un vis/o imaginie dincolo de retina imbibata in sange? mi-a placut. mcm | |
| = Hei, Ada! Azi nu moare nimeni. | Doina Vilceanu [23.Jun.07 09:36] |
| alberto dacă intri pe pagina mea, ai să gasești o încercare de poezie pe care am numit-o "simbioza". nu e mare lucru, dar mi-ar face plăcere să o citesti. cât despre ficat, nu a ramas pe măsuța de sticlă ci, după ce a fost feliat mărunt de cuțitul albastru, decorează cu buline roșii, cât se poate de sexy, rochița Adei. Hei, Ada! Azi nu moare nimeni. e copleșitor sentimentul pe care îl transmite acest laimotiv! liniștea pe care ti-o dă, oferindu-ti certitudinea că astăzi totul e ok, dar și spaima pe care o simți la gândul că poate mâine totul se va sfârși. noroc însă că mâine vom putea spune iar Azi nu moare nimeni! aștept continuarea :) | |
| = =reflectii convergente asupra conditiei umane | Amalia Cretu [23.Jun.07 09:36] |
| AMP, proza scurta cred ca devine domeniul epic in care reusesti sa demonstrezi, intr-o forma stilistica ce particularizeaza textul tau, necesitatea asumarii propriei conditii umane, pe fondul recunoasterii absurdului existentei. tematic, aproape...camusian; sugerez lectorului a reflecta mai atent la cateva dintre reperele prozodice care accentueaza tema si jaloneaza ultimele texte scrise de tine, pe agonia: ~cutitul albastru-potrivit "să feliez(marunt)niște roșii" ~cotidianul invincibil-"cotidianul se scurge cu plăcere printre noi. Se simte invincibil" ~paharul-(cu zmeura, cu apa...)-acum, "apa lovește fundul paharului cu putere. Simt cum cancerul se ascunde in celulele noastre" ~melodia-zgomot stupid, "nu mai cânta melodia asta, mă stresează" ~rosul-culoarea (vietii)victimelor inocente care "zâmbesc, e o lume minunată" totul in jur denota ca distanta dintre material si ideal se micsoreaza cu fiecare clipa, atunci cand accepti ideea ca: "Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit!"(A Camus) de fapt, textul are in continut o inlantuire de imagini ale cotidianului, parcurs de fiecare, sine cu sine un traseul al singuratatii eului liric, doar aparent invins, daca subscriem leit-motivului: "Azi nu moare nimeni!" existam, suntem! iar daca "nu mai e nimeni pe stradă noastră îngustă" vom crea, chiar "rostogolind zilnic bolovanul pe stanca", asumandu-ne chinul vietii cotidiene, costienti de libertatea alegerii. :) gand bun si deosebite aprecieri, amalia | |
| = las calles de zararagoza | Alberto M. Popesco [23.Jun.07 09:29] |
| Gran Via e un bulevard verde foarte emblematic pentru Zaragoza. Adriana și Carmen, vă mulțumesc pentru citire și mesaje, se pare că am doar cititori de sex feminin :D mai ne citim, mai ne comentăm, | |
| = nivelul e de vină sau cele 2 lumi paralele | Alberto M. Popesco [23.Jun.07 09:59] |
| doar acum am văzut că mai am 2 comentarii :D Doina Vilceanu, merci de semn, cred că ai înțeles textul, o să citesc poezia. Amalia Crețu, există 2 lumi paralele, una dezvoltată de cotidianul în care existăm, banală și plină de întâmplări sterile și cealaltă, învăluită în coșmare și idealuri. e bine că ai sesizat că trebuie să ni-l imaginăm fericit pe Sisif. chiar e indispensabil să facem acest lucru. mă bucur mult că te am printre cititorii activi, e o mare onoare pentru mine. | |