| = Jocul iubirii | razvan rachieriu [23.Mar.06 14:18] |
| Înainte de a număra înălțările prin spirit cu ajutorul creației poetice sau prin realizări și reușite, “întâi numeri căderile” , dintre care cea din iubire este cea mai dureroasă, când iubitul “deschide neantul” printr-un refuz, deasupra căruia faci echilibristică pe “secunda absentă”. Căutând iubirea “dincolo de liniște” , descoperi un spectru care se mișcă prin imaginație “între pereții oblici”, încercând să iasă din jocul dragostei pe care l-a pierdut. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [23.Mar.06 14:44] |
| Tu ai văzut piruetele prin spațiul abia definit al spiritului, după ce căderea în suflet pământesc ne face să iubim ca și cum am căuta secunde absente din celălalt. Să nu mai piară, să nu mai... Mulțumesc, deosebită tălmăcire.. Ela | |
| = piruetele | Nicollé Pierre [23.Mar.06 15:00] |
| *secunda absentă* fără a fii scris acel joc în lipsa cartei lumii...timpul se dematerializează ...departe de liniște nu rămâne decât speranța... .... eu nu am văzut piruetele prin spațiul nedefinit al spiritului, dar am simțit zborul prin mine... chiar și căderea în trup pământesc cea mai înfiorătoare chiar mai mult decât plecarea... cu drag, Nicolle | |
| = lumea utopica | Ioana Petcu [23.Mar.06 15:59] |
| elo, n-o sa incerc a da un mesaj clar versurilor, o sa observ doar o trasatura care-mi place si mi se pare originala aici: lumea "ta" (si-am pus "" caci tu e interioritatea fiintei, e individualul) e de-o arhitectura fara linii. se pierde frumos intr-o relativitate a constructiei: e labirint, e fara coloane, e cu spectre pe pereti oblici - o compozitie perfecta (cu iubire si moarte). place la nebunie! | |
| = taină și mister | Costin Tănăsescu [23.Mar.06 18:04] |
| fără ermetism, Ela, fără ermetism. am înțeles totuși despre ce stare este vorba. albastră... | |
| = Răspunsuri | Ela Victoria Luca [23.Mar.06 20:28] |
| Nicolle, tuai aprcurs cumva spațiile invers, urmarea zborului, ca și cum ai fi întors clepsidra. Sau ai fi văzut balerina dinspre o cupolă. Mulțumesc. Ioana, ai perceput foarte fin spațialitatea aparentă, spectrală, oblicul, transversalitatea, secvențialitatea, relativizarea. Mulțumesc și mă bucură că ți-a plăcut. Nicholas, e mult mai puțin ermetică față de poeziile sau textele mele ermetice. Și aici e cumva o transparență incoloră a cristalului de stâncă. Albastrul e lăsat deoparte. Mulțam de semn. Ela | |