| = despre Topârceanu, numai de bine | Petre Moldoveanu [20.Mar.06 23:03] |
| Această parodie este reușită în măsura în care nu mă pui să o recit, că mă împleticesc, este o probă de dicție pe scenă la Nottara. Oricum, te felicit pentru ideea de a aminti în epoca de piatră a douămiismului despre Topârceanu. Topârceanu - unul dintre scriitorii de geniu ai literaturii române. | |
| = reci si tari - criticii, noi altfel | Daniel Bratu [21.Mar.06 09:19] |
| nu e greu de recitat, Petre, poate ca nu ai citit-o atent, poate ca e vorba de unele accente pe care le asezam altfel, fiecare, daca am avea ocazia, la vreun cenaclu, as putea sa-ti demonstrez usor ca am dreptate - prozodia, urmarind caracteristicile din "Balada chirisului grabit", are fluenta, melodie, in privinta lui Topirceanu ai dreptate, a fost pe nedrept asezat in randul "minorilor", de catre o critica snoaba si razbunatoare | |
| + Habar nici c-aveam de ce zi e | Maria Prochipiuc [21.Mar.06 11:07] |
| Uite și pe cineva, care influențat sau nu de personalitatea poetică a lui Topârceanu, nu lasă să treacă această zi, sau să rămână ascunsă în neantul uitării. Felicitări Daniel! Cred că fiecare dintre cei care scriu au într-un fel sau altul un anumit autor consacrat pe care îl iau drept model. La Daniel am întâlnit o diversitate de exprimări – de la epigramă la sonet; de la sonet la vers alb, de la vers alb la parodie, de la parodie la proză, de la proză la poezie în stil clasic. Este poetul care lasă mereu o ușă deschisă, chiar străinului rău sfătuitor, care intră uneori pe furiș și atinge în gingășia sufletului, dar mai ales în poezie. Ispita lui Daniel este mare în arta scrisului, probabil cei care îndrăznesc să vorbească despre anumite aspecte ale scrisului, nu au reușit nici pe departe să citească în întregime ce a scris Daniel. M-am depărtat puțin de momentul Topârceanu, tocmai pentru a defini personalitatea acestui poet, îl pot numi poet cu adevărat. Referitor la textul de aici, îmi pare acum nespus de rău că nu am reușit din anumite motive să intru pe opera lui Toparceanu și să-i conturăm un portret văzut de noi cei de azi, cei din anul 2006. Chipul unui om este nemuritoar, este actual în orice vreme, restul poate dăinui sau nu. Daniel reușește aici să intri în ritmul lui Topârceanu, nu că ar fi perfect ce ai scris tu, că mai există pe alocuri ruperi de ritm, nu e chiar atât de grav, pentru liniștea mea voi spune că faci un exercițiu aici care îți reușește aproape perfect. Perfecțiunea este greu de atins. Disting aici un fel de le flash-uri, care curg unul după altul, sau poate mici tablouri distincte. Pentru a putea să intru în ce ai scris tu aici am mers la Topîrceanu și am citit mai multe parodii să pot rămâne cu ritmul lui să mă acordez pe al tău, desigur că ai și tu nota ta personală, fiindcă muzica e muzică, dar tonalitățile sunt altele. Pentru aducerea aminte a marelui parodis Topârceanu și pentru realizarea ta de aici! | |
| = "Pirin Planina" | Daniel Bratu [21.Mar.06 13:45] |
| Maria, multumesc, e harul tau neumbrit de a aduce lumini in casele mai singure pe colt de munte, fara vedere la soare, cred ca m-a influentat, da, si Topirceanu, inventatorul "de facto" al stanescianului "rasu-plansu", si daca ai sti cat m-am certat eu, pe la 20 de ani, cu cineva trecut de semisecol, eu ca un ultras bacovian plumbuit in durerile sinelui fraged prin zeama de bisturie, el ca un fin surazator doctoris honoris cauza in lirica lui Topirceanu, acum incep sa-i dau dreptate, paradoxal, cand m-am apropiat de varsta lui, am gasit o singura rupere de ritm (ma furase jocul accentelor), in strofa a treia, ultimul vers, am modificat-o (am adaugat "prea"), nu vad alte "impuritati" prozodice, tablourile sunt epoci literare, poetice, unele neatinse de marele poet: literatura feudala - a trubadurilor, acel "jeux floraux" - turniruri poetice cu premii in mai mult decat bezele, umanismul, renasterea, cu Francesco Petrarca (asa spus tatal sonetului - cel cu 14 versuri- odai), Thomas Wytt, Will Shakespeare (incrucisarea rimelor si trecerea la 3 catrene), platonismul si neo-platonismul, literatura burlesca, incluzand aici si "facetiile" - un fel de epigrame mai batraioare, latine, utilizate chiar si de catre Erasmus de Rotterdam, manierismul, barocul, clasicismul (aici isi face loc si La Fontaine cu fabulele sale), romantismul, simbolismul(florile raului - Baudelaire - la granita curentelor), parnasianismul, dadaismul, ermetismul, toate pana la avangarda, ca o trecere in revista a locatiilor poetice posibile, ale creatorului, un "chirias grabit" de fapt, in speta, mereu plecand, mereu spre alt prizonierat, precum in "Pirin Planina" | |
| + crosetatura in bob de orez | Dana Stefan [21.Mar.06 14:29] |
| maria, da, daniel bratu ne-a obisnuit cu nenumaratele feluri prin care se toarna se rastoarna, se cauta se-aduna, munceste sa se poata exprima in cat mai multe limbi ale pamantului, limbaj al semnelor, pasarilor, cantece ale manunchiului de plante... apoi e un spirit foarte atent la zbaterile din priviri. e prezent intotdeauna ca sa incanteze apoi, ca dintr-un ritual, cantecele de tamaduire cand sufletele nu mai stiu decat zburataci a haladuiala, la doua palme de nisip.. ce e aici nu ma surptinde acum. crosetatura unu pe fata unu pe dos, tesatura in doua ape, o fina ironie (si i-am mai spus, nu autoironie, defel) o ironie fina, creionand un portret intr-o formula impecabila al unui poet pe care nu mai e nevoie sa stam sa-l judecam. topirceanu. las un semn, pentru ca lirica acestui poem e imaginea unei tehnici stapanite deja prin care starile se aseaza elemente ale unei compozitii ce imi confera in primul rand intelegerea. daniel, felicitari. Linea | |
| = (t)ruda bogata a marii, nisipul | Daniel Bratu [22.Mar.06 08:18] |
| Dana, multumesc, patrunzi cu privirea prin v(o)aluri, tesaturile bobului de orez muncit isi lasa picurul de roua in palmele tale, care se deschid apoi, dand bob de lumina neharazitului truditor si sitelor sale suprapuse, mereu in miscare, prin nisipuri, secretul echilibrului, acea spinare confortabila de balaur pufos, care este stilul poetic, n-a fost aflat de Topirceanu (marele nostru poet iesean nascut in Bucuresti:), in pendularile sale variabile, reale si imaginare, asa cum nici la mine inca nu a venit vremea si cred ca nici nu mai va, de aceea pomeneam si de "autoironie", cumva, pe langa intelegere si desprindere senina spre "un alt decor", cel al prozei | |
| = in stampa din pai d eorez gasesti nodul mai lesne ca-n papornita | radu-ilarion munteanu [24.Mar.06 15:34] |
| meseria mea, de pricinas, niciodata carcotas, e sa caut nod in stappa japoneza, din pai de orez. usoara meserie, in papura nodurile se mai asucnd, in filigran sar in ochi. la activ trecem continutul, dialogul cu gazda poezie e exact cat trebe de polemic si trece in revista destule momente ce dovedesc onestitate in lecturi. cel mai tare m-a distrat ca i-ai taxat pe alde fracturistii neicii. la pasiv trecem exact ce remarca lumea: tehnica. nene, daca te apuci de parodie dupa clasicul parodiei si iei ca obiectiv una din poeziile pretentioase-n prozodie, cum corect observai, pai n-ai voie nici de ambiguitati, necum de bavuri. m-ai pus sa citesc de 3.14 ori strofa cu pretentioasa rima (epi)grame / "madame: / geam. ultimul vers cere lectura franceza corecta a cuvantului "madame", dar in cazul asta se pierde parsiva si biune pleznita altfel nuanta de "madama" - patroana firmei cu felinar rosu, consubstantiala strofei. daca citesti insa "madame" ca pluralul romanescului adaptat argotic "madama", ca sa rimeze cu (epi)grame, atunci cu cine mai rimeaza geamul final? a propos, scrierea cu paranteza a prefixului, ambiguitate oportuna si controlata, e papabun. apoi, ce-i aia "fontainela"? eroare de tipar sau cuvant inventat? danile, de la mine nu la osanale si mangaieri pe freza te asteptai. daca nu-mi placea in ansamblu - si-mi place - treceam pe langa. | |
| = retrag amendamentul cu rima | radu-ilarion munteanu [27.Mar.06 12:49] |
| retrag amendamentul cu rimele, am gasit rima exact dupa modelul original in strofa urmatoare. e drept, dialogand cu autorul. raman insa la parerea ca inventia "fontainela" e copilareasca si nu functioneaza. in plus, acolo rima e fortata. | |
| = La Fontaine si nodul gordian | Daniel Bratu [27.Mar.06 13:12] |
| Ilarion, multumesc, comentariile tale au si maner si tais, sunt numai bune de venit de hac nodurilor, despre care am discutat astazi, asa e, textul de aici nefiind, e drept, o reproducere exacta a "Baladei chiriasului grabit", neutilizand acelasi numar de versuri si nici aceleasi rime - am incercat un transfer de stil si de atmosfera, doar, plus ce am mai spus, ca semnificatii cu "fontainela" ai dreptate, cumva - e un cuvant inventat - calambur intre La Fontaine", clasicul, si fontanela - "moalele capului", poate copilaresc, poate nu, nu din cauza asta il voi inlocui, ci pentru ca rima "fontainela"/"maniera" este imperfecta ("fortata"), intradevar | |