| = parcurgem spectre | Maria Prochipiuc [19.Mar.06 12:05] |
| Astea sunt gandurile acestei zile insipirate de textul tau, il poti considera chiar un comentariu, dar, putin altfel asa cum pot fi eu uneori, altfel de cum ma stii, mereu alta , dar in haina zilnica a sufletului meu. * Vinovata de a fi ce imi parea demult ca mi se scuge prin vreme, opresc timpul la timpul trecut si caut prin cuvinte, gasesc nasterea soarelui dincolo de lumina, ma gandeam ca tu mai existi, ma gandeam daca, nu ai ramas acolo poate dincolo de alb. * De la o margine la alta gandurile se intind intre cele patru puncte cardinale, doar spectru inimii are alte nuante, uneori de albastru de cele mai multe ori intre griu si alb. Sa fie doar departarea de vina? * Lumina inocenta in clipocitul timpului iti cauta privirea pierduta, cine poate sti unde… dincolo de munti si de padurile unde locuia mistretul cu colti de argint. Sa fi fost eu femeie si tu cuvant? * Hai, sa escaladam dincolo de ziduri sa ne putem iubi intr-un moment de neliniste! | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [19.Mar.06 12:36] |
| E atât de aproape uneori inima ta, atât de lăsată sunt fără cuvinte când îmi grăiești ori de aud, încât am sentimentul că pășesc alături de tine prin bisericile sufletului, într-o inocență de neatins. Mulțumesc pentru semnul tău, de multe ori simți momentul în care să apari. Semn că Ești. Cu drag, Daniela | |
| = sunt aceiasi violenta ingereasca cu care Dumnezeu a nascut iubirea | cornel stefan ghica [19.Mar.06 21:54] |
| ...care sunt cateodata sunetele ideilor tale intre cuvintele trupului meu citindu-te ca esti "vinovata de a fi/ umbra celui cuprins/ intr-o litera"... Ma intreb ca n-as mai sti ce mai sunt literele fara intelegere ca si cum tu ai fi "exilata in dragoste" si eu mi-as "duce sentinta/ pana la ultimul cuvant". Traim "intr-o viata ovala" atat cat sa dam formare formelor " din care ies uneori" geometriile necalculate ale copiilor din timpul nascut "odata cu soarele/ dincolo de alb". Si TU esti... si ei cred ca ai fost la marginea de nord... si eu te-am vazut ridicata in jurul "privirii/ perfect pana la durere". | |
| = Ștefan | Ela Victoria Luca [20.Mar.06 00:33] |
| Ai creat din monolog un dialog, văd că ai făcut o spărtură în zid, calea evadării din tine a fost mai simplă decât încercarea autoarei de a escalada, de a se înălța până la marginea celestă a zidurilor. De ce oare nu aleg ce este respirabil? Nu răspunde decât în versuri. :) Daniela | |
| = Interior cu sentimente... | Gelu Bogdan Marin [20.Mar.06 11:39] |
| Mai ieri filmam exterioarele undeva la malul mării,pentru ca azi să tragem toate cadrele la interior.De fapt în interiorul ființei în care sălăjuiește un ghem de iubire ,iar în iubire,și mai în adînc,ființa ta într-un jacuzzi plin cu sentimente.Interiorul interiorului din care, cînd vrei să evadezi escaladezi un zid înalt pînă la nivelul gurii,iar comunicarea cu noi se petrece în acest moment. Aceasta este dovada că eu am auzit-o. Gelu Bogdan | |
| = Gelu | Ela Victoria Luca [20.Mar.06 13:25] |
| Cred că există în fiecare scrieră lăsată un ceva din interior, de dincolo de ziduri, afectele din cuvinte, impresiile, imaginile, așa precum interesant spui, "jacuzzi de sentimente". Ai putea continua cu o poezie această sintagmă, e bine construită. :) daniela | |