Comentariile membrilor:

=  Cornel Marginean	Adina Ungur [16.Mar.06 16:13]
In mod normal n-as fi comentat textul, insa o voi face, daca acesta este textul despre care aminteai. O sa vorbesc despre STIL si putin despre MESAJ. Prima problema e cea a stilului, titlul nu e prea grozav, nu are expresivitate "femeile poetului cu plete" (de ce sa evidentiezi femeile, cand acestea in textul tau sunt intentionat-fade, nici macar nu au nume, expresie fizica sau spirituala, sunt impreuna un fel de trup cu atutudine monoma, un grup de doua persoane reactionand identic, lipsite total de personalitate iar "poetul cu plete", chiar nu pare o formula reusita, sunt multi poeti cu plete, sunt multi fara plete, multi altii, purtand chelie, nu cred ca podoaba capilara e importanta, pentru ca parul, saracul, nu e nici un pacat si nici o virtute, e cum ni-l da Dumnezeu si il purtam cum dorim sau cum putem, chiar nu-mi spune nimic formula aceasta. Nu am inteles subtitlul "despre morala neinteleasa a poetului". A poetului "cutare", a poetului in general? De ce, "despre" si unde e morala din text. Sau e spus in mod peiorativ "morala neinteleasa"??? Daca te referi la "poet" in general, atunci faci o imensa generalizare, uriasa, chiar nepermisa. Daca te referi la un anume poet, atunci da mai multe detalii in text, e absolut evaziva prezenta lui, incadrarea intr-un anumit timp, o anumita locatie, ceva care sa personalizeze macar cadrul in care e cuprinsa naratiunea, daca pe "poet" doresti sa-l infatisezi intr-o aura misterioasa, desi, nu vad de ce nu i-ai spune pe nume, indiferent daca este el personaj fictional sau istoria lui e inspirata din realitate. Ca stil, apare mult prea mult text in compozitia ta! Intr-o schita sau o povestire fara dialog, mergand pe un singur fir narativ, detasat, e bine sa-ti construiesti textul pe o frazare captivanta, sa eviti anumite clisee de exprimare, sa folosesti procedee de apropiere sau indepartare a subiectului, sa respecti timpii, sa folosesti eventual planuri alternative, sa creezi dinamism, altfel, textul risca sa devina plat, sa nu captiveze. E doar o sugestie aceasta, nu o regula. Sunt prea multe elemente de redundanta d. p. d. v. stilistic, daca voiai o povestire de atmosfera, nu trebuia sa intri prea detaliat in "gandurile" au "afectele" femeilor (mai ales pentru ca ai ales sa scrii dintr-un unghi detasat naratiunii), ci mai degraba sa sugerezi din fapte si gestica intentiile. Daca voiai un fel de portret, atunci acestuia, poetului ii lipsesc multe insusiri, probabil voiai sa evidentiezi partea aceasta grotesca cu viata intima a personajului, insa tocmai pentru a o reliefa cat mai expresiv cu putinta, ai fi putut sa dai detalii precise in momentul in care el iese din intimitate in social. Acolo, el devine altceva, evident, pentru ca fiecare individ este si se comporta diferit in zona sociala de ceea ce face in intimitate. Textul tau prinde substanta in paragraful al treilea. Iata si cheia textului: "Geamatul uneia este cântecul nerostit al celeilalte, cuprinse ambele de alean si întuneric, în timp ce îl cuprind amândoua cu mâinile si picioarele formând împreuna o singura fiinta, asemenea unui crab urias." Frumoasa imaginea crabului format din trei trupuri - expresiva! Abia aici textul prinde substanta, metafora, simbol. De aceea, daca tii la acest text, il poti rescrie, sustinandu-ti teoria si narativitatea pe aceasta imagine pe care n-am sa o descriu - pentru ca se reprezinta singura, de la sine. Repet, nu stiu la ce poet te referi. Si in continuarea aceluiasi paragraf, pana la capatul lui, textul ar ar merge, conditia e sa aplici mici retusuri. Fata de paragraful 1, in al patrulea incepi cu o intoarcere a timpului de narat, la prezent. Nu stiu daca nu cumva ai gresit, femeile apar aici, in trecutul din primul paragraf, care poate fi unul indepartat fata de prezentul din 4? Daca da, atunci asta trebuie sa fie evidentiat in mod clar. Daca nu, atunci nu-ti incepe naratiunea scriin la trecut, ci tot la prezent. Liantul intre cele doua timpuri sunt aceste femei. Ele, daca totul s-a petrecut foarte demult, ar trebui sa fie ceva mai obosite, dar tot prezente, aici nu e clar cam cand "avea poetul doua femei" si cand vrea sa fie acest "azi". Imaginea din spatiul social, cu fetita, vine a fi antitetica intimismului desfranat al poetului. Dar "copila", ne putem intreba daca este cu adevarat un copilas - vezi ca n-ai specificat varsta sau este o "copila", adica metafora unei nevinovate fete tinere. Pentru ca daca fetita este o copila, adica, mai mult copil decat o tanara fata, atunci poetul poate avea sentimente de duiosie paterna, de nostalgie, etc., pe cand, daca aceasta este o tanara, poetul poate fi atras de ea, iar gandurile sale vor veni sa contrasteze oarecum atitudinii in care este prins, adica poetul poate fi cuprins de genul de afecte dat de o antitetica postura: sexul pervers in care e cuprins impreuna cu cele doua femei, ca intr-un crab si copilarie, care stim cat de sacra este. Chestiunile astea nu sunt clare, pe alocuri ai sincope de prezentare si conturare a personajelor si a situatiei, pe de alta parte, ai multe propozitii in plus, zone redundante. Textul poate sa nici nu fie la rescriere atat de lung si sa capete expresie, din cateva miscari de fraze. Ca mesaj textul nu mi-e deloc empatic, desigur, asta nu ma opreste sa-l privesc cu obiectivitate si sa-mi fi spus aici opinia sincera, la lectura. Despre atitudinea personajului: poate exista anomalii de acest gen, sigur ca daca nu traiesti experiente asemanatoare, iti vine greu sa crezi ca cele diferite de ceea ce traiesti si desigur, impotriva propriilor principii ar putea fi posibile. Dar, fiecare este liber sa procedeze cum crede de cuviinta. Sigur ca femeile acestea sunt atat de slab reprezentate incat fac corp comun si au doar rol de consum, insa poate ar fi fost interesant sa fi spus cate ceva si despre le, sa prezinti situatia trecand in mod gradat a preocuparilor, trecand de la lectura de poezie pana la desfrau, cu un pic de psihologism al situatiei, insa tot nu le-ai salva din postura finala in care ajung, eventual ai putea starni un soi de compasiune sau mila fata de ele, cititorului. As fi intitulat textul, in loc de "femei" (pentru ca aici e o zona putin alunecoasa si cele doua personaje-monom nu au prea multa expresie, reiau, as fi denumit aceste femei, in chip metaforic "picioarele de crab", iar pe el, simplu, "poetul" (aici ai fi putut alege ceva ce sa-l defineasca mai bine, un curent, un anume tip de atitudine, orice, mai putin o trasatura fizica, care e irelevanta in contextul unei atitudini spirituale - aceea de a scrie poezie - a acestui personaj. Si atunci as fi spus textului "Picioarele de crab ale poetului", "Poetul cu picioare de crab" sau si mai simplu "Poetul-crab". Ar fi mai multe de spus, dar deja m-am intins mai mult decat mi-am propus. Sper sa nu te fi deranjat prea tare opinia mea, care a fost absolut sincera. Cu stima, Adina Ungur
=  crabul	cornel marginean [17.Mar.06 19:21]
Vreau sa iti spun din capul locului ca apreciez foarte mult faptul ca ai citit si comentat acest text, la fel cum un frizer pipaie cele cateva fire de par ale unui client drag un timp indelungat, doar pentru a-i arata ca ii este. La cat ai facut tu asta mai ca voi repara capital textul sau voi scrie altul complet diferit pentru aceasta pacatoasa de idee a moralei artistului. Dar voi face si eu ca frizerul. ( paradox) Oricum am tras o gramada de invataminte, referitoare la acesta meserie, de faiantar de cuvinte.:) Nu am reusit sa trimit ideile, au ramas in mortarul de sub faianta. Asta o spun pentru ca te apreciez si tin cont de ce spui. Din pdv literar, in afara de crabul acela masiv nici eu nu pot pretinde prea multe. Dar nici nu pot sa fac ca in filmele americane de mana doua care schimba subiectul dupa o gaselnita, ca aceasta, aparuta pe la mijlocul filmarilor. Textul are probabil valabilitate la cei neprofesionisti, cam cum au melodiile populare la un concurs , ascultate de cei din sala, fata de cei din juriu. Eu sunt incantat de comentariul tau, chiar daca pe alocuri ma simt in pielea lui nea acela ce a comentat poezia ta pe la Craciun, si voi aplica cu atentie multe indicii de acolo. Sunt impotriva exprimarii ideilor prin exemple iar azi am facut exces. Asa le las.
=  re: Cornel Marginean	Adina Ungur [07.Apr.06 23:55]
Si ca sa nu te las fara raspuns, cred ca una dintre problemele aparute la ceea ce scrii este aceea a transmisiei. In momentul in care doresti o comunicare prin scris, trebuie sa te supui unor reguli mai stricte si ceva mai dificile (pentru ca multe dintre mijloacele obisnuite de transmisie a mesajului, lipsesc, in scris nu mai ai posibilitatea sugestiei prin mimica, gestica, modulatie a vocii, etc.), trebuie sa tii cont si sa le inlocuiesti in mod coerent si expresiv. Tu ai ideea in minte, dar trebuie sa o sugerezi si publicului cititor in asa fel incat acesta, care are o tabula rasa ca imagine si impresie relativ la ceea ce urmeaza sa primeasca de la text in clipa in care te citeste, sa fie cat mai corect informat si condus in lumea pe care vrei sa o infatisezi in scris. Tu ai tendinta sa uzitezi mult prea mult de "sugestie", care e buna si aceasta (ca tehnica narativa) dar numai in cazul in care stapanesti textul, fara ezitari si o alta conditie ar fi sa nu faci abuz de ea (de sugestie). Pentru ca, la urma urmei, comunicarea, mai ales in proza, trebuie sa curga firesc, fara ca autorul sa se opreasca la lectura (din cauza incoerentelor de stil/transmisie). De pilda, tu imi spui undeva "m-am simtit in pielea lui ...(cutarica)", daca eu nu am nici o idee cine este cutarica, ce invarte, ce simte, prin ce este el cunoscut, nu am absolut nici o idee in ce piele te-ai transpus (cum te-ai simtit, care este sau a fost atitudinea, emotia, impresia ta, atunci, in acel moment pe care l-ai pomenit). Daca te raportezi la ceva, fa-o (mai putin sugestiv) la lucruri/fapte/oameni, cat de cat mai precise ca reprezentare sau statut. Sugestia mea directa este sa incerci sa scrii cat se poate de simplu, coerent, firesc si abia apoi, dupa aceasta sa treci la tehnici mai complicate, cum ar fi cea a sugestiei, care este si poate fi valabila, dar numai in anumite conjuncturi, fiind raportata la certitudini. Astea fiind spuse, cred ca esti de acord cu mine ca problema ramane pe alocuri cea a transmiterii ideii (care nu e grava, totul trebuie doar simplificat) si vei vedea ca dinspre simplu spre complicat, calea va fi mult mai usoara. Spor! offtopic: Oh nu, la textul de care vorbeai la un moment dat nu am avut un raspuns vehement, cum spuneai tu, ci (contrar obiceiului meu) am continuat raspunsul in tonul ironiei de care am avut parte in acel comentariu, insa doar pentru vreo doua-trei propozitii, dupa care am raspuns absolut firesc, sincer si fara resentimente.