| = greu de uitat | Narcisa Turony [11.Mar.06 18:04] |
| O poezie excelentă, cum de multă vreme nu am mai citit. Titlul sugestiv, nu datorită pregătirii cititorului pentru asimilarea motivului ,,cuielor" (ruginite) din text, ci pentru că sintetizează o stare, stare pe care întreaga poezie o induce. Rămâne efectul loviturii, palpitând spasmodic. Un mélange ciudat între vizualul urlând prin culoare și opacitatea densă, interioară. Un senzitiv aproape palpabil străbate versurile. Disimulare voită, fremătând din înțelegerea și acceptarea imposibilității de evadare. Neverland. Crâncenă imagine și cotropire a singurătății atunci când umbra părăsește omul, când până și ea îi întoarce spatele. Iar omul acesta mai are luciditatea să o surprindă reflectată, ba chiar să mai vorbească despre ea… Un ritual al sfârșitului, o pustietate care renunță la zbatere. O putrezire metalizată a sufletului, i-aș spune. O poezie puternică, cu un tragism autentic. | |
| = * | Zabet Mihai [11.Mar.06 19:57] |
| a spune amurgurile mi-au plăcut întotdeauna înseamnă a spune nedeterminat și tocmai această nedeterminare conferă versului o grămadă de cuie ruginite treci aici, geometric, în realitatea imediată fără să te mai atingi fără să te mai rănești doar zâmbești și mergi mai departe | |
| = Narcisa, Mihai | Florin Hulubei [11.Mar.06 20:37] |
| Narcisa, mulțumesc pentru un comentariu atât de elaborat. Cred că ai surprins bine aspectele textului și comentariul îmi pare obectiv. Te mai aștept! Mihai, mulțumesc pentru cuvinte și mă bucur că mă citești. De asemenea, te mai aștept! cu bine | |