| = daca n-o fi cu banat... | bogdan ioda [08.Mar.06 09:19] |
| eram doar noi spanzurati in lumini si umbre gladiola naparlise oarecum cerul era pamantul nu era licarul ochilor tai pribegi eu eram beat timpul se rotea spiralat tu visai eu tot adormeam din coltul planetei zamisleam cornete le umpleam cu vid Dumnezeu avea ora la dentist. Ela, m-am emotionat profund citind acest poem de dragoste incat mi-am permis sa compun si eu unul, tot de dragoste, ca semn distinctiv pentru refularea sentimentala de care incerc sa ma tratez literalmente eu. | |
| = Bogdan | Ela Victoria Luca [08.Mar.06 10:42] |
| Uite măi ce se întâmplă când Dumnezeu pierde câte o măsea, lăsând omul să-și descurce singur ale sufletului întortocheli. Nu e cu bănat, Bogdan, dimpotrivă. Mai ales că o poezioara asta e scrisă dintr-o suflare, în cercul poeților de ieri seară, în timp ce urma să mă duc să recit. Și cred că a fost felul meu de îmi lăsa emoțiile pe foaia albă. De zăpadă. Am și eu emoțiile mele, de', așa cum au florile petale. Mulțam. Ela | |
| = tu nu l-ai iubit... | ioana matei [10.Mar.06 00:51] |
| tu nu l-ai iubit fara "strigat" si fara "Dumnezeu"... | |