| = Felicitări | Camelia Tripon [28.Feb.06 08:22] |
| Cele mai singere felicitări. Acest articol este o bucurie. O tânără ca tine respectă și apără limba română și tradiția. Astfel de materiale găsești pe site-ul eseuri, unde am listat și alte perle "DEX-iste", ca tartar pentru care DEX-ul dă etimologie slavă, deși afirmă că este din mitologia antică, hotar, meleag, gând din maghiară, apă din latină, cositor din slavă, verbul a băga, ș.a.m.d. | |
| = minim simt al frumosului. | mardale stefan [01.Mar.06 07:29] |
| Foarte atragator articolul tau.Lucruri pe care nu le știam de și nu sunt un puștan. "De ce tindem să uităm tradiții din care poporul român și-a tras seva și și-a creat identitatea?…" E de ajuns sa vedem ce s-a intapmlat in mass-media inainte si dupa 1989.De cate ori auzi in cantece si filme i love you si de cate ori te iubesc.Limba romana mediatizata acum si atunci pare a fi straina de un minim simt al frumosului.Pacat. | |
| = traditie si import | Tudor Giugariu [01.Mar.06 12:47] |
| Sarbatoarea importata a sfantului Valentin a prins pentru ca a aparut pe un teren virgin, Dragobetele nefiind cunoscut, la oras, decat de cei care studiau folclorul.Oricum, nu se poate vorbi de o traditie a sarbatorii de sf. Valentin, la sate este aproape necunoscuta iar satul este pastratorul traditiilor noastre, ale romanilor. Traditiile la romani sunt foarte puternice, acesta fiind motivul pentru care multe din obiceiurile populare sunt tolerate de biserica, desi au origini precrestine. E adevarat, pastrarea traditiilor difera foarte mult de la o zona la alta.Daca in Maramuresul istoric, in regiunile locuite de dacii liberi, portul national se imbraca in fiece zi si nu numai in zi de sarbatoare iar femeile ies cu fuiorul la poarta sau tes la razboi in curte( scene vazute de mine in fiecare vara)in alte parti oamenii nu mai au nici costumele nationale ale batranilor, vandute unor misteriosi negustori care colindau satele imediat dupa '90. In concluzie, situatia este departe de a fi grava, asa ca poti fi mai optimista.Am mai auzit si eu de o invatatoare care le spunea copiilor sa aduca dovleac la scoala ca sa-i faca ochi si nas si sa-l puna seara pe balcon "ca e helouin" dar astfel de intamplari nu sunt relevante, pot aparea accidental, e vorba de o joaca pana la urma si nu de importarea unei traditii. Oricum, o joaca care trebuie intrerupta, evident. | |
| = Da, dar | Camelia Tripon [01.Mar.06 13:11] |
| Tot răul este spre bine, cineva indignat, cu ani în urmă, a transmis la o Tv. informația despre Dragobete, acum în fiecare an toate revitele de modă își amintesc și de tradiția românescă. Eu n-aș fi scris dacă nu m-ar fi fostindegnată de relatarea că Dragobete ne vine din slavă...Nici de Baba Dochia n-aș fi scris, dacă cineva n-ar fi zis că-i ceva inventat de pe vremea lui Alecu Russo. | |
| = Felicitari | Negru Vladimir [01.Mar.06 14:59] |
| Un text bine structurat si de folos mai ales omului de astazi care din ignoranta sau lene se multumeste sa cunoasca atat de putine despre el si lumea in care traieste. Felicitari. | |
| = martisorul a murit, traiasca Ziua Femeii! | Horia Patrascu [03.Mar.06 08:06] |
| Un articol interesant, desi cam nationalist. Mai aveati putin si ne spuneati ca scrierea a fost inventata pe meleagurile mioritice si ca marile piramide au fost construite dupa niste planuri descoperite la Cucuteni. Vad ca va incanta posibilele origini dacice ale lui Marte. Ma rog... Tin sa amintesc, nu pentru a va lua din entuziasm, ci doar de dragul echilibrului, ca Zalmoxis a fost un sclav al lui Pitagora. Apoi, in privinta sarbatorilor si a pastrarii traditiei cu orice pret, nu vi se pare ca se face prea mult tam-tam pe aceasta tema? Incercati sa adoptati si un punct de vedere opus celui vehiculat de toata lumea. O sarbatoare moare atunci cand i s-a pierdut semnificatia sau mai precis cand aceasta semnificatie nu mai este vie (iertati-mi truismul). E ca si cum te-ai duce la cimitir cu tort si sampanie de ziua de nastere a raposatului. Observati formalismul in care a decazut sarbatoarea pe care o amintiti. Pe buna dreptate. 8 martie mi se pare o sarbatoare mai vie, mai semnificativa decat 1 martie, cu toate ca este de data recenta si are o origine nu prea nobila. Ce vreti sa sarbatorim pe 1 martie? Chiar dumneavoastra spuneti ca in vechime se serba Anul Nou, ei bine, astazi Anul NOU se serbeaza pe 1 ianuarie. Iar Anul Nou nu se poate serba decat o singura data, nu de alta, dar daca il serbam de doua ori, timpul va trece mai repede. (Personal, mi se pare mult mai fireasca sarbatorirea Anului Nou primavara, eventual chair pe 1 martie, decat iarna, la o data in care te afli in plin an vechi, in care nu exista nici un semn de innoire a anului, asa cum o facem acum. Dar ce putem face?) Observati deci ca sarbatoarea Anului Nou este foarte vie, sanatoasa si se va bucura mult timp de aceeasi popularitate in ciuda nerecunoasterii semnificatiei religioase de catre biserica crestina. Deci nu s-a schimbat decat data, puteti spune ca serbam 1 martie ceva mai devreme pe 1 ianuarie, semnificatia fiind aceeasi. In al doilea rand, dumneavoastra vreti sa se serbeze zeul Marte in latura sa razboinica, astazi dupa generatia Beatles, power-flower si Mahatma Gandhi?! Daca stiam ce simbolizeaza martisorul - anume armele prizonierilor ucisi in cinstea zeului razboiului -, pacifist cum sunt, n-as fi oferit in viata mea vreunul. Cu alte cuvinte, cred ca e timpul sa deconectam de la aparate aceasta sarbatoare comatoasa si s-o lasam sa-si dea duhul in pace. Bunul-simt al oamenilor actioneaza in acest sens in ciuda recomandarilor folcloristilor inspaimantati de perderea traditiilor milenare. Din ce in ce mai putine martisoare, din ce in ce mai putin cumparatori, nu datorita iernii, frigului, ci datorita faptului ca oamenii sunt fiinte inteligente carora le repugna formele goale, lipsite de continut, de semnificatie si care se despart fara regrete de dejectii. In al treilea rand, dvs spuneti sa ne copiem propriile traditii vechi, moarte, in locul preluarii celor straine, dar vii. Eu unul as opta pentru a doua varianta, din respect fata de viata, nu din iubire pentru straini. Si orice traditie are un inceput, nu-i asa? De ce nu am initia si noi diferite sarbatori care sa devina traditii cu trecerea timpului, pana ce isi vor fi trait traiul si mancat malaiul? 1 martie a devenit un kitsch inaintea martisorului pentru ca kitschul este, cu niste cuvinte clasice, o forma fara fond. | |
| = erata | Horia Patrascu [03.Mar.06 10:11] |
| flower power | |
| = Este doar... | Camelia Tripon [04.Mar.06 14:37] |
| Horia este doar o interpretare, simbolul este foarte vechi și foarte profund, a fost o încercare etimologică...adaugă finalul din apa vie si altele, tu trebuie să ajungi la adevăr, cel care scrie te atenționează despre mai multe sensuri, altfel devenim sclavi sau bigoți. Deschide-ți sufletul și el îți va arăta calea...nu te cantona în "naționalism" se apropie ziua când sufletul îți va spune... | |
| = sărbători | Corneliu Traian Atanasiu [04.Mar.06 18:49] |
| Rostul sărbătorilor este ca grupul afin să sărbătorească, să se adune și să se bucure împreună. Semnificațiile vechi, profunde, simbolice au puține șanse să reziste de-a pururi. Se întîmplă exact invers: sărbătoarea se perpetuează primind semnificații secunde mai vii care rămîn singurele cunoscute, celelalte căzînd în desuetudine și uitare. În vremurile noastre orice sărbătoare este bună pentru a fi preluată în iureșul creării de "evenimente" consumiste. Și, treptat, singura semnificație a oricărei sărbători va rămîne shoppingul, turismul carnavalesc, bulucirea în stradă. Animația. | |
| = Răspunsuri tardive | Cristina Andrei [08.Mar.06 13:54] |
Din păcate, vin cu aceste răspunsuri cam târziu, pentru că de 1 Martie unul dintre… mărțișoarele primite a fost căderea rețelei de internet. Cu scuze pentru întârziere, vă răspund acum, deși aș fi vrut să dau răspunsuri în timp real, fiecăruia în parte. Doamna Tripon: e o bucurie vizita dumneavoastră și vă mulțumesc de aprecieri, mai ales că vin din partea unei persoane mai avizate decât mine în ce privește astfel de subiecte. Și vă dau dreptate în ce privește DEX-ul, în privința căruia discuția s-ar putea prelungi mult. Una dintre probleme este faptul că este luat ca referință de milioane de români ce ar putea astfel intra în posesia unor informații greșite. Pe de altă parte, ce să facă oamenii ăia care l-au alcătuit, dacă cercetătorii au stabilit de mult că “apă” vine neîndoielnic din latină, neluând în seamă faptul că apare în sanscrită și face parte din fondul indoeuropean, deci e posibil să fi existat și în daco-getă. Ce să mai zic de “Crăciun”, pentru care se dă etimologie probabilă latinescul “creationis”, ignorându-se albanezul “kraciun”; or, se știe că albanezii sunt descendenți ai tracilor iar fondul lexical autohton geto-dac s-a stabilit și pe baza similitudinilor dintre română și albaneză. Etc., etc. Ștefan Mardale: total de acord. Dacă arunci o privire pe articolele mele, vei vedea că în general sunt axate pe diverse fenomene din limba română, la apărarea și promovarea căreia voi continua să-mi aduc modesta contribuție. Tudor Giugariu: Da, situația s-ar putea să nu fie atât de gravă, însă, în condițiile globalizării, momentul în care tradițiile autohtone vor fi date uitării se apropie vertiginos. Cred că ar fi cazul să se încerce o revigorare a acestora și, de exemplu, în loc să se sărbătorească “helouinul” lor (care, apropo, într-un liceu din cartierul meu se serbează în fiecare an), să se serbeze Andreiul (Sfântul Andrei) al nostru etc. Terenul acela “virgin” nu era atât de virgin înainte de comuniști, care s-au grăbit să șteargă multe din tradițiile noastre străvechi. E adevărat, la sate tradițiile se păstrează mai bine, mai ales în Transilvania, unde au fost o formă de rezistență contra desnaționalizării. Însă s-ar putea foarte bine ca aceste tradiții să moară odată cu bătrânii noștri, căci tinerii sunt mesmerizați de Occident și cale de întoarcere se pare că nu mai este… Negru Vladimir: mulțumesc de aprecieri. Chiar asta era ideea articolului: să cunoaștem mai bine unele lucruri ce ne privesc și să nu aderăm automat la niște idei generalizate, mai ales că unele interpretări sunt total greșite, cum e cea cu 1 Martie – anul nou la romani etc. Horia Pătrașcu: n-aș zice că e naționalist articolul meu. Este doar o încercare de a repara unele erori și de a căuta posibile adevăruri, cum zice subtitlul. Firește că nu susțin sărbătorirea Anului Nou la 1 Martie, sărbătorile și obiceiurile pot supraviețui în timp doar prin adaptare la noile realități, schimbându-și funcția și semnificația. Ar fi multe de spus despre funcțiile și semnificațiile sărbătorilor de Anul Nou, dar atât timpul, cât și spațiul mă limitează deocamdată. La fel ar fi multe de spus și despre 1 și 8 martie și sigur că nu susțin sărbătorirea lui Marte-Ares, întrucât legătura cu zeul războiului a dispărut de mult timp; intenția mea a fost de a adânci viziunea asupra obiceiului mărțișorului, căutându-i originile dincolo de riturile agrare și erotice care de obicei îi sunt atribuite ca origini, ca și dincolo de influența romană ulterioară obiceiurilor dacice. În privința preluării unor tradiții străine, eu rămân la părerea mea: să-și serbeze ei Valentinii și Haloween-urile lor, iar noi să ne împrospătăm memoria colectivă, aproape ștearsă de aparatul comunist. Eu aș zice că, dimpotrivă, tocmai tradițiile străine sunt forme fără fond, iar în privința asta iar sunt multe de spus… Corneliu: Sigur că da, cum am spus mai sus, în timp se pierd semnificațiile inițiale, se realizează adaptări de funcții și sens, iar asta nu e o problemă, ci e ceva firesc, altfel toate obiceiurile s-ar pierde cu totul. Ce m-a deranjat pe mine a fost superficialitatea explicării obiceiului, faptul că unele explicații eronate se propagă prin toate mediile și sunt “înghițite” de omul de rând, iar cei competenți – etnologi, folcloriști – nu prea își fac auzită vocea, sau poate schimbă păreri între ei, în cercurile lor înalte, uitând că, de fapt, datoria lor – mai mult decât a altora – este de a coborî printre mase, că acolo se manifestă folclorul! În altă ordine de idei, comercialismul este un pericol real, se pare că fără soluție… Mulțumesc tuturor de vizită și vă urez – niciodată nu e prea târziu :) – un martie încărcat de semnificații frumoase… | |
| = Tradiții sucks ! | Eugen Galateanu [11.Mar.06 18:54] |
| Într-o lume globală- ceea ce e bine- tradițiile nu mai contează. Ce-și oferă tradițiile ? Să spui că ai și tu, acolo. Și, dacă ne amintim că strămoșii noștri- aka cultura Cucuteni- consumau cu plăcere carne de semen- parcă nici n-ar trebui să ne vânturim cu aceste tradiții stupide.Are vreo importanță ce sau cine a inventat Mărțișorul ? Din punct de vedere sociologic e o încercare de a contrabalansa o cultură predominant masculină- ceea ce e bine. Altfel, putea să fie inventat și de khazari. Cât despre sfântul Valentin e o sărbătoare a dragostei. Se supără cineva ? | |
| = felicitari | Nane Samargescu [16.Mar.06 15:41] |
| Cristina, lecturarea articolelor scrise de tine reprezinta o gura de aer pentru mine.Mereu! Ce pot spune?mi-a placut..foarte interesant. Insa, eu stiam (ca sa nu zic ca am gasit pe net!;)-nu de alta,dar nu dispun de alte surse de cautare)ca initial martisorul consta in cele doua fire, rosu si alb, iar mai tarziu i-a fost adaugata amuleta. La bulgari, martisorul consta-sau asa am inteles-din niste papusi.Nu mai stiu daca au adaugate firele sau nu. Interesanta dezvaluire despre Ares. Sincer mi-e dor sa fim cum eram pe vremuri, anume aprigi, sau ceva mai. Acum am ajuns presul lumii. Mai vin. Nancy | |
| = Mulțumesc | Cristina Andrei [16.Mar.06 18:39] |
| Nancy, îți mulțumesc mult de aprecieri, iar faptul că ceea ce scriu îți creează o stare specială mă bucură nespus. Mă bucur că există suflete care rezonează la textele mele. Nu am intrat în alte și alte amănunte – cu șnurul sau cu figurina etc. – pentru că mă întindeam prea mult, și-așa am eu tendința asta de la natură :))) E greu de crezut că strămoșii noștri daci erau spaima Imperiului Roman, dar așa era, și parcă tare mândră sunt de asta :)) Că veni vorba de documentare, uite că aici am uitat să dau o bibliografie. Am să menționez doar două surse mai importante: “Dacii” – de Hadrian Daicoviciu și “Obiceiuri tradiționale românești” – de Mihai Pop. Mai treci. Numai bine, | |