| + * | Oriana [04.Apr.02 19:36] |
| Cred că nu uităm niciodată de călcâiul iubirii, el sângerează flori de rugină și mucegai, el este amintirea vulnerabilă, el este piedestal pentru ciorchinele apăsător și dureros al uitării. Vreau să evidențiez versurile: "Norii stau ca un ciorchine de strugure peste umerii mei... " | |
| = într-adevăr... | Filip [04.Apr.02 21:32] |
| Într-adevăr, o poezie superbă comentariul Orianei... | |
| - subiectiv | Perseu [05.Apr.02 18:12] |
| Nu comentez sentimentul din care a pornit aceasta poezie. Dar nu cred ca "toboganul dragostei", care a si ruginit intre timp, este atat de puternic pentru a crea o "stare de idee" si cu atat mai putin pentru a crea o "stare de imagine". Diluat. | |