| = spaga la poeti | Horia Patrascu [03.Mar.06 11:14] |
| Incredibil! Am citit textul dumneavoastra cu deosebita placere: mi se pare bine scris, documentat, complet. Ma asteptam in subsol sa vad multe comentarii. Surpriza! Nici un comentariu. Mai mult decat atat, desi textul a fost recomandat, nu a fost vazut decat de 45 de ori (ma intreb cati dintre cei care l-au vazut l-au si citit?) Textul despre martisor a fost mai "popular". Cum va explicati aceasta slaba audienta pe care a avut-o aceasta tema? Mie mi se pare foarte semnificativa. Cred ca nu ma insel daca spun ca este cel mai putin vazut text recomandat de pe acest site. Ma straduiesc sa gasesc cateva motive pentru care poetii agoniei nu sunt atenti la asemenea teme: 1. poetii, dupa cum se stie, sunt cu capul in nori, pierduti in zari albastre si nu stiu nici macar ce e aia spaga, nicidecum sa fie implicati social in discutarea si combaterea mitei 2. cuvintele folosite de dvs in articolul acesta sunt dure, vulgare, triviale si ranesc timpanul ultrasensibil al unui poet agonic; cum sa citeasca un om a carui ocupatie este sa aleaga cele mai sugestive si eterate metafore un articol care se cheama, pardon!, "Spaga intrinseca"? 3.Si tacerea e un raspuns! Iar in acest caz, cel mai elocvent. A tacea inseamna a aproba (tacit), a fi de acord, a recunoaste ( ca tu insuti ai spaguit sau ai fost spertuit), a recunoaste fenomenul ca fiind unul obisnuit, firesc. De asemenea, faptul ca doar 45 de perechi de ochi au deschis acest text spune si mai multe: prin evitarea subiectului evit sentimentul de culpabilitate cu care acesta se asociaza. Subiectele delicate sunt refuzate pentru ca starnesc stanjeneala, pentru ca deranjeaza, incomodeaza, jeneaza s.a.m.d. Raspunsul la intrebarea de ce incomodeaza un subiect ca cel propus de dumneavoastra este usor de ghicit. Va las sa alegeti care din cele trei variante este mai plauzibila! | |
| = No comment :) | Cristina Andrei [08.Mar.06 13:57] |
Ei, eu nu aș merge așa departe cu interpretarea… În genere nu am înclinații spre malițiozitate, mai ales când nu am suficiente date pentru a emite o judecată. Recunosc că mă așteptam și eu să găsesc în acest subsol mai multe comentarii care să denote o implicare sau măcar o preocupare oarecare în privința acestui subiect. Mai ales că, pare-mi-se, s-a nimerit să postez articolul chiar la debutul scandalului cu mătușa Tamara :)) Faptul că a ajuns la recomandate este subiectiv: unui editor i-a plăcut articolul și l-a recomandat; asta nu presupune automat interesul celorlalți membri. Nu știu dacă lipsa de interes sau de reacție poate fi interpretată în sensul de aprobare tacită a unui fapt sau altul sau ca evitare a sentimentului de culpabilitate. Așa că nu mă grăbesc să judec această tăcere ca fiind ceva suspect și prefer, pentru dilatarea narcisistă a ego-ului propriu, să cred că articolul este așa de bine făcut, că nu suportă comentarii :))) Ca niște imagini cu titlul “no comment”, care vorbesc de la sine. Dacă ar fi să aleg una dintre variantele de răspuns propuse, aș alege-o pe prima, cea cu poeții pierduți “în nori și-n ceruri nalte”, cum zice poetul, deși aceiași poeți sunt în stare de replici – directe sau indirecte – cumplit de acide, din care, firește, am avut și eu altădată partea mea :( Numai bine, | |
| = șpaga în draci! | Tudor Negoescu [08.Mar.06 14:29] |
| Savuroase sînt periplurile tale etimologice... Cristina, eu am înclinații spre malițiozitate și-ți spun, chiar din experiență: campionii democrației practică șpaga în draci! Restul e discurs politic. Mai ales cînd ne fac nouă morală... | |
| = dezinteres | Horia Patrascu [10.Mar.06 22:47] |
| Argumentul meu se baza pe faptul ca articolul nu fusese vazut decat de 45 de ori la data la care am facut comentariul si nici acum nu s-au ingramadit prea multi. Or, timp a trecut destul. Varianta cu poetii ratacitori prin stele cade, dupa cum singura ai vazut. | |
| = Situație | Cristina Andrei [16.Mar.06 11:25] |
| Discuție savuroasă între un dătător de șpagă și un primitor de șpagă, pe tema… șpăgii. Dar era vorba de șpaga la nivel înalt, desigur – adică la nivelul “campionilor democrației”. Firește că “mica atenție” pe care dătătorul a oferit-o primitorului nici nu intra în discuție. De ce? Dătătorul avea nevoie urgentă a i se rezolva problema, iar primitorul, sărmanul, avea salariul prea mic; deci, “mica înțelegere” (na, că aspectul ăsta mi-a scăpat în articol) funcționează și nici nu e privită ca un compromis, ca o încălcare a legii, ca o situație imorală etc. De ce? Fiindcă poporul român își traversează istoria mână în mână cu șpaga… Cred că în continuare poeții sunt pierduți în stele… sau poate, cine știe, postează comentarii malițioase pe la alte articole cu teme mai interesante. Numai bine, | |