| = părere | Paul Bogdan [22.Feb.06 04:44] |
| "Lucrarea nu-si propune sa creeze un model de gandire ci doar sa descrie premisele de la care trebuie sa plecam pentru a ne forma un sistem de gandire sanatos." S-ar putea purta un dialog pe marginea tuturor enunturilor dar, datorită "sistemului de gândire", acest lucru ar fi o pierdere de timp. Discuțiile s-ar întinde în comentarii de zece ori mai largi ca întindere decât eseul însuși. | |
| = Oglinda | Camelia Tripon [22.Feb.06 12:49] |
| Comentând un eseu, am pomenit de dual ca formând întregul și de alegerea noastră între bine și rău. Iadul nu există, este fluxul energetic care se reflectă spre noi după ce l-am emis ca un gând rău și invers unda de iubire reflectata ca expresia raiului. Dumnezeu este Totul, iar noi suntem "toate în Tot", iar El e "Totul în toate". Din păcate, ar exista două variante ale răului. Una este Karmică, precum în: Ilie a ucis 450 de preoți, Ioan a fost decapitat, fiind "Ilie cel ce trebuia să vie"...Alta este pornirea unui suflet neevoluat, care este animat de instincte. Poate n-ar trebui judecați, dar în libertate instinctele continuă să se manifeste...Mi se pare puțin forțată afirmația că este un lucru similar stimulării binelui cu anularea lui. Echilibrul este moarte, adevărata viață v-a fi armonia dintre bine și rău, prin iubire. Numai cel care are tendințe spre depresie va considera trecerea unui obstacol drept trist, oare când urci un munte nu este același lucru? Când vom cunoaște adevărul și ne vom contopi cu grația-lumina divină va fi ca și când am ajuns în vârful muntelui cunoașterii. O interpretare veți găsi și la Scarlat Demetrescu, și la Lao Zi(Tse). | |
| = Rezultă bine mai mic sau egal decât rău | Florin Ciocănaru [22.Feb.06 14:01] |
| Adică binele aparține intervalului inchis [0,1]... Cam sumbră perspectiva... De aceea aș extinde domeniul in care inecuația ia valori... 1 este elementul neutru al funcției multiplicative (inmulțirea), la fel ca și in viață. De unul singur nu poți face mai nimic notabil, in spatele fiecărei realizări existind o variabilă care ia valori de la 1 și tinde la infinit... Cum și realizările răului sunt tot realizări(e drept că negative dar nu în sens matematic), rezultă că variabila pomenită poate sta de oricare parte a inecuației. Atunci spunem că : a)Bine inmulțit cu EL-EA (variabila)este mai mic sau egal decât rău, rezultând bine | |
| = OF... | Florin Ciocănaru [22.Feb.06 17:07] |
| Nu știu de ce a apărut doar jumătate din raționament Am să incerc să-l duc iar pănă la capăt. ..... rezultând bine mai mic sau egal decât rău supra EL-EA b) Bine m.m.s.egal deât rău inmultit cu EL-EA Adică binele tinde la zero atunci când variabila este de partea sa și tinde la infinit când variabila este asociată răului... Dar cred că raționametele matematice nu sunt chiar pe placul "agoniștilor"... Am să zic altfel... binele făcut de fiecare dintre noi în parte este cu atât mai nesemnificativ cu cât ne asociem mai mulți la facerea lui și capăta valori colosale atunci când este făcut mai rar, de mai puțini dintre noi. Este dacă vreți, o altă formă a pildei lui Isus privitoare la bănuțul dat de o batrâna într-un templu din Ierusalim. Așa că, paradoxal, haideți să ne bucurăm că există rău, pentru că așa poate exista bine și să nu dezarmăm când binele făcut trece neopservat, deoarece asta inseamnă că există mult bine în lume... Nu spun lucruri noi și deosebite dar mă bucur că existența lor a putut fi definită și demonstrată matematic... | |
| = Colaj | Dinu Pantea [22.Feb.06 17:07] |
| Imi da senzatia unui colaj . Amestecatura de Cioran, Heideger, Eliade, Epicur...etc. Se vad golurile dintre lipituri. Apoi, sa treci de la logica etica la metafizica si sociologia iubirii ...cam prea larg virajul pentru un eseu. Hai sa-i spunem roman. Un roman scurt, fara personaje. Sau cu un singur personaj. Cel care plinge. | |
| = eseu filosofic?? | Ioana Veronica Epure [22.Feb.06 15:02] |
| Începutul eseului tău mi s-a părut că are influențe pozitiviste, mă refer la prima parte. Întregul eseu mai-mai că mi l-aș fi închipuit citit într-o întrunire a Cercului de la Viena. Analiza ta începe într-un mod foarte rece și rațional, ton care se păstrează pe tot parcursul textului, dar ideile nu-și păstrează consistența până la sfârșit. Toate conceptele puse sub lupă sunt tratate cam din avion, ca și cum ai încerca să scrii un manual de umanitate în câteva pagini, dar argumentația atât de strictă încât noțiunile de care te ocupi își pierd tot misterul, tot farmecul. Ar fi multe de discutat aici... sunt vreo câțiva filosofi care au încercat să facă asta și li s-a reproșat că au dezvăluit adevărul fără a-l fi făcut înțeles, idee care cred că se aplică foarte bine și aici. Apropo, nu există în limba română cuvântul "disrespect", doar în engleză, iar traducerea ar fi "lipsă de respect". | |