| = un semn de apreciere | Lie Marian [17.Feb.06 00:29] |
| Sau poate o avem si nu stim ? Placut text Elena , eu inca nu-i simt aripa dar stiu ca vor veni si vremurile acelea . Sper sa pot spune ca tine si sa nu fiu unul dintre acei nefericiti care o asteapta . Marian | |
| = "vremurile acelea" | Elena Munteanu [17.Feb.06 01:12] |
| Blânde și înțelepte sunt cuvintele tale, îți mulțumesc pentru ele. Nici pentru mine nu au venit "vremurile acelea", dar le voi primi cu seninătate, pentru că am învățat să nu mă mai tem. Am scris poezia aceasta în clipe de grea cumpănă, cu ani în urmă. Îți mulțumesc încă o dată. Ingada. | |
| = Elena, | Enache Ionut Laurentiu [17.Feb.06 03:18] |
| Nu stiu care a fost intentia initiala, dar perceptia mea e f. clara.. un text cenusiu de trist, un cantec soptit la urechea unei temeri launtrice, o frica de "Trecere" .. stii, Elena, copii tai plang, dar ceea ce ei nu stiu e ca lacrimile lor au un efect dublat asupra ta, asa cum ai si spus.. cred ca pe tine te afecteaza de 10 ori mai puternic, si e normal.. este foarte normall Elena.. urna de argint se afla pentru fiecare undeva, si sper ca urna aceea va sta mult timp acolo... muuuuuultt.. :) cu drag, | |
| = Incinerare | Popa Cosmin [17.Feb.06 09:46] |
| Inca. inca nu stiu cum sa citesc poezia, cum sa o vad, cum sa o simt, nu cred ca mai am puterea sa vad si sa simt, cred ca mi-am gasit urna desi nu sunt pregatit sa intru in ea. INCA ! | |
| = Ionuț, îți mulțumesc | Elena Munteanu [17.Feb.06 12:08] |
| Ionuț, cu doar câțiva ani în urmă am primit un verdict care m-a făcut să mă gândesc la Marea Trecere. Spaime, îndoieli și întrebări se învălmășeau, se rostogoleau, fără să le pot opri sau potoli. Mai târziu am aflat că mai aveam trei zile până să mă înfățișez Lui. Din păcate, nici un necaz nu vine singur. Am fost salvată, dar plătesc acum un preț greu, pentru că am primit un virus nemilos, “dăruit” prin instrumentar nesterilizat. Mi-au rămas, ca mângâieri, poezia și simțul umorului. Nu plâng și nu mă plâng, pentru că acum știu mult mai multe despre Dincolo. Îți mulțumesc mult că ai înțeles starea mea de spirit. Așa este: “urna de argint se afla pentru fiecare undeva”. Cu drag, Ingada. | |
| = Cosmin, ÎNCÃ suntem aici | Elena Munteanu [17.Feb.06 12:09] |
| Cosmin, ÎNCÃ suntem aici, tu mai prezent decât mine, pentru că poezia este chemarea, rostul tău. Nu ești pregătit, nici eu nu sunt. Urna de argint? Ionuț are dreptate: să aștepte! Și o întrebare pentru tine: ai fost la cenaclul “Anii de ucenicie”? Cu drag, Ingada. | |
| = Aveam numele scris pe urna | Popa Cosmin [17.Feb.06 17:40] |
| oricum ... sfarsitul meu e aproape, doar o poezie mai am de scris si gata ... Da am fost, sia s vrea sa vb cu dumneavoastra, de aceea ma puteti contacta la id: [email protected], id-ul de mess e tot acela !! | |
| = desi nu e deloc rau | balan mihaela [17.Feb.06 21:27] |
| Da , Baudelaire... , cum i-am citit numele am uitat ca citisem poemul tau... | |
| = urna mea de argint ... | Bejliu Anne-Marie [17.Feb.06 18:04] |
| Ingada, urna mea de argint este însăși viața.Am ars de mult și atât de mult încât cred că este deja plină mai mult de jumătate.Rămâne s-o umple cenușa trupului.Cred că abia acum am reușit să o găsesc în nisipul clipelor de durere pe care le trăiesc.Abia acum voi începe să mă gândesc la trecerea mea dincolo. Cu multă dragoste,Ani. | |