| = la dolce vita-din seria reply la minut | mihaela visalon [16.Feb.06 19:23] |
| mai intai se iau 9 ani de tacere apoi se saruta o broasca raioasa caine stop auzi cum latra haita aia la luna e timpul sa ne cumparam o camera video cu vedere la sarmisegetuza tu dac eu daca nu stingi o data lumina ramai cu imagine rasturnata cele de sus cele de jos asemenea blow up el n-a murit Raspuns corect: politicienii nu mor ei se deruleazaruleaza pe 16 mm blow up blow ap cel mai iu-(h)ulit paparazzi felliniantonioni nu moare zambiti va rog urmeaza noptile Cabiriei KHOT CO. DAC KHOT CO. DAC a fost o data in america pe-un picior de plai pe-o gura de rai un suras polaroid cu aroma de fragii salbatici pam-pam:))))))))))))))))) | |
| = blow-up cu diamant în ardere! | ioan peia [16.Feb.06 19:39] |
| Putem vorbi de oficierea unui act erotic într-o înlănțuire epică aproape explozivă? Un fel spasm anatomic incendiind simțurile? Sau de Odisee închipuită a dorinței? Descriere e atât de vie, în spatele șirului de cortine transparente, încât nu te poți opri nici o clipă din lectură fără a recepta întreg ritualul de zvârcolire a combustiilor senzuale. Și, totul, susținut de o densitate de expresie absolut remarcabilă: “apasare langa apasare amprenta langa amprenta”! Iată: ”ouale lor mici de pirita” “în curtea asta din pantecul meu sa stii am plantat un vulcan” “diamante pisate pe gingii muscatoare pe limba de foc buze arse” “cate tipete de fierbinteala voi scoate cum mi se vor coace coapsele cum el va erupe odata cu mine pana la ceruri bolovani incinsi pasari din cenusi saliva de sfera “ … totul este apoteotic, incendiul pare mistui de la început până la sfârșit, nici o clipă nu e abandonată arderea. E o zvârcolire tumultuoasă de lavă, o invitație la incinerare erotică totală, chiar dacă finalul s-a vrut un mic bruiaj ironic care vrea să sugereze că filmul poate îngheța într-un clișeu rece și pur descriptiv. Iată că ard și diamantele! Dacă aș fi un editor, aș încondeia acest poem la mansardă. Cum nu sunt, voi tăcea semnificativ… | |
| = mihaela, | ioan peia [16.Feb.06 20:05] |
| deși nu am căderea să apun asta aci, am, totuși, vaga impresiune că tu nu ești una cu tine însăți! | |
| = erată | ioan peia [16.Feb.06 20:07] |
| ...să spun nu "să apun", dar văd ceva prin asfințituri! | |
| = carmen, erotismul se vinde bine mereu... | ioana barac grigore [17.Feb.06 00:48] |
| in veci nu voi fi de acord :)))))))))))) cu 9 este prea mult si pentru mine in vocea ta ma simt bine si eu o plac daca voi incepe cu tine voi incepe si acum poemul de aici rasputin avea un secret nu sta in homeopatie sta orinde nu putea fi pozat in pozitii spune-i ca si mie mi-e dor multumesc spredimineatacabiriei | |
| = ioan si catherine deneuve in peau d'âne | ioana barac grigore [17.Feb.06 01:06] |
| linistirile au mereu tenta combustibila. acest poem este scris, cumva, si pentru tine. stii ca opinia ta conteaza si cum nu reuseam deloc sa te fac sa vibrezi, mi-am zis: la naiba, trebuie sa incerc si asta. daca am reusit, ai partea ta de datorita. iti multumesc pentru comentariu. este mai mult decat asteptam conf statisticilor din ultimele zile. absolut incantata. mihaela este un om bun. ea este prietenele lui anubis, iar anubis inseamna foarte mult pentru mine... se accepta si erata, cu toate ca daca raspuneam mai devreme nu mai era nevoie de ea :). mereu uit ce este bine pentru poezia mea. | |
| = salut | dorin cozan [17.Feb.06 13:46] |
| da,unii, prefera gingiile. sa stii. | |
| = Dorin... Charles Croitoru'? | ioana barac grigore [17.Feb.06 14:08] |
| ...detaliaza, te rog! am preferat mereu evaluatorul radical chiar daca adevarul devine din ce in ce mai clar inaintand catre miez... sa fie o obiectivizare a subiectivismului? chestii de morala...:) | |
| = Dorin... Charles Croitoru'? | ioana barac grigore [17.Feb.06 14:08] |
| ...detaliaza, te rog! am preferat mereu evaluatorul radical chiar daca adevarul devine din ce in ce mai clar inaintand catre miez... sa fie o obiectivizare a subiectivismului? chestii de morala...:) | |
| = skepsis .....:) | dorin cozan [17.Feb.06 14:22] |
| intre evaluatorul radical si alegerea radicala exista o diferenta: prima il implica total (iti aduce flori), restul e imposibil de dat. Taylor avea dreptate: chessmaster 8000 nu poate fi condamnat la libertate. micul print, da. a mutat nebunul. | |
| = sistematizarea intuitiilor | ioana barac grigore [17.Feb.06 14:42] |
| sunt de acord sa polemizam putin, dar nu am chef sa ne certam... cert este ca nu vreau sa se confunde termenii. aici ma gandeam, mai mult la adeptul evaluatorului radical acre nu cred ca s-ar nelinisti prea mult daca i s-ar spune ca implicatiile acestei teorii merg impotriva intuitiilor noastre indelung cantarite. acesta ar spune probabil ca intuitiile ar trebui revizuite in intregime. mai ramane sa ne sistematizam intuitiile... sa luam, de ex, cel mai celebru paparazzo al lumii. el, la randul lui, are alti paparazzi care ii stau in carca... asa se intampla in lume, nu ai ce fcae... | |
| = re(ti)cent % pasaj | dorin cozan [17.Feb.06 15:00] |
| cu atat mai mult, evaluatorul radical cauta contradictia pentru a contraria vederile si camerele.....problema de zid. rezista. ...din teamă de vid? | |
| = sa zicem pasajul... marasesti? | ioana barac grigore [17.Feb.06 15:15] |
| iti voi da un raspuns mai amplu, dar ceva mai tarziu. pana atunci mi-as dori sa stiu daca te-ai referit la versul asta: "le vei vari in poseta ele se vor lipi una de alta cine sa le mai poata desprinde". sa vad daca imi functioneaza intuitiile...:) | |
| = dacă ..... | dorin cozan [17.Feb.06 15:28] |
| ...subiectul se obiectiveaza de fiecare data in ipostaza lui "pe aici nu se trece", da! altfel, Malthuser spunea, replica la versul ales de tine, astfel: nu exista acord intre interlocutori; numai senzatia si ...apelul la intuitia personala sau a celuilalt; daca e asa, Wittgenstein a imbatranit, rescriindu-si, mental,al sau tractatus.... in fapt, altul e versul pe care-l vizasem. cine mi-l poate pune in paranteze? | |
| = arta conversatiei | Andu Moldovean [17.Feb.06 15:55] |
| Desi marturisesc, nu mi-a placut lectura Ilenei Vulpescu ce mai imi plac mie dialogurile din subsolurile Ioanei Barac nu oricum ci si Grigore... Au asa de multa seva de parca cineva ar devora o lamaie in fata mea, plina de simboluri, nu de zeama (poate cu exceptia lui Peia care are reflexe poetice incurabile). Stilul asta face casa buna cu lobotomia, o operatiune de altfel delicioasa daca te gandesti cat de zemos este cel mai "sexual" ca sa zic asa, organ al nostru, creierul si fiecare dintre lobii sai. Parca asist la un concurs de tipul "cine stie castiga nu se stie ce dar se va anunta in jurnalul de la ora sapte". Plin de zeama, Bobadil. | |
| = dorin si andu | ioana barac grigore [18.Feb.06 02:31] |
| Dorin, tanar sau batran, Wittgenstein a pus pret pe fiecare cuvant. versul ar putea fi acea fluturare scurta si prieteneasca a mainii, iar eu incep sa ma documentez in folosofia taranului roman care zice baaai, cand ma chemi in ograda, leaga boldeii, ca m-am saturat sa potcovesc greieri si sa impletesc botnite... Andu, as fi vrut sa te intreb ceva despre poemul asta si, mai ales, despre comentariile de sub el, cele zemoase. ma bucur ca esti iar la mine in pagina. ma onoreaza prezenta ta inteligenta aici si te astept si cu opinii despre texte. | |
| = esentialul se afla intre paranteze | dorin cozan [18.Feb.06 23:31] |
| miza versului amintit, intr-adevar, consta in legitimarea demersului poetic care presupune o recunoastere in celalalt a semnului dublu.....iar taranul roman, vesnic sau nu, nu se dezminte: el intra, totusi, ca si boldeii sunt de la domnul.... | |
| = din convingere | ioana barac grigore [24.Feb.06 01:59] |
| boldeii latra printre uluci cu limbile lor mici si ascutite. plus ca sunt de la domnu' semnul se da de 3 ori peste cap si se face semnal, taranul se inchina, isi scuipa in san, face si el, sa zicem, doua semne care devin semnale, dupa ce se dau peste cap. in curte e sigur, plictisitor chiar, asa ca leaga boldeii langa cotet si devine montaniard androgin cu probleme de orgasm. face doua-trei olario ragusite de la tiutiun si fecundeaza cu ultimele puteri ultimele conuri uscate. de la olario capritele vin topaind din pietroi in pietroi si lumile devin iar albe... | |
| = voi face un semn scurt | Adrian Firica [24.Feb.06 02:27] |
| trebuie alt "decupaj" altfel ... ramane reportaj, jalnic reportaj! | |
| = adrian firica | ioana barac grigore [01.Mar.06 01:59] |
| adrian, va trebui sa fii mai specific in ceea ce priveste spusele scrise de mai sus. sunt inca in faza de decupat forme si galetuse. corpurile si canistrele le decupeaza altii pentru mine, specialisti in decupaj. si te rugasem sa ma sfatuiesti clar.... creierul meu nu poate duce atata informatie... vezi ca ti-am lasat comm la un poem mai vechi, de pe vremea lui sm. inca ma documentez. onorata ca te am aici. stii cat conteaza opinia ta pentru mine. mult, i mean | |