| = Dilema acestei dimineti | denisa gadol [26.Feb.06 11:53] |
| Te invidiez!Sincer!Sau poate ca nu,poate ca e mai bine asa,domol,linear,fara zbucium,fara durerea sufocanta din cosul pieptului!Stau asa,la marginea simtirii tale si-ncerc sa-mi amintesc cum era cand.... | |
| = iubiRea inca este | DRAGOS NICOLAE [27.Feb.06 11:39] |
| :) de ce sa ma invidiezi? itzi pare a fi domol, linear fara zbucium? Uita-te bine si-ai sa descoperi ca exista iubiRea aceea nu la timpul trecut, nu trebuie s-o descoperi undeva...candva....poate doar s-a refugiat mai adanc in tine, dar inca este :) vai de cel sau cea care ar trebui sa se uite mult in urma pentru a descoperii...ca traieste astFel | |
| = monolog interior | denisa gadol [02.Mar.06 01:19] |
| Zambesc,nu cu aroganta celei care presupune c-a atins intelepciunea suprema,ci cu nostalgia unui rol jucat in urma cu ani,cel al Wandei din "Gaitele".Din monologul ei transpare o pasiune devastatoare ,si-mi amintesc ca,jucand-o pe ea traiam o identificare perfecta cu personajul. Mult timp dupa aceea am avut convingerea ca sunt plamadita din acelasi aluat,ca am privilegiul sa apartin acestei categorii de femei pasionale pana la durere.E inutil sa mai adaug ca restul(de femei)imi pareau plafonate si le priveam (asa cum sugerezi si tu)cu mila!Dar e ceva in calmul asta(de care-ti vorbeam) care ma relaxeaza si numai acum am inteles cat eram de obosita,de zbuciumata si cata nevoie aveam sa m-odihnesc pur si simplu in taceri lungi,aproape plictisitoare,fara nici o temere,fara nici un gand apasator.Probabil(sigur)ca acel temperament navalnic a ajuns(in sfarsit)sa salasluiasca in pace(si buna intelegere)cu mai cumintele sau "tovaras"(deocamdata,pana la proba contrarie). | |
| = sunt poate la alte... plamadiri | DRAGOS NICOLAE [02.Mar.06 12:19] |
| sunt religii, invataturi si scoli care preamaresc cumintenia si detasaREA, privirea din afara cuMinte a ceaea ce se intampla, fara zbucium, fara pasiune mistuitoare.... cred insa ca sunt lucruri care se potrivesc roadelor fiecarui pamant si chiar daca experienta este la mare pret (pentru mine) chiar si cea a tacerii si contemplarii pasive continuu sa cred ca ceea ce creste dintr-un anume pamant n-o sa i se potrivesacsa decat cine stie cum o alta fire a pamantului. Daca pamantul din si pe care ai crescut este navalnic, neAstamparat mereu frematator, in formare, vesnic rispit de vant si totusi in acelasi spatiu de mult prea multa vreme....intotdeauna o sa iasa la suprafata (dupa odihna sau neOdihna bineMeritata) Wanda, sau oricine altcineva itzi curge prin vene stai sa ma dau mare. sa intri pe www.dragosnicolae.com si sa-mi zici cum itzi place. ma rog este in lucru, dar.... si posibil sa tanjesti dupa un martisor, asha ca-ti doresc o primaVara calda in maini, suflet si-n ...preajma | |