| = Alo....se poate mai des!! | lion [02.Feb.06 08:48] |
| Exceptional. Atat de rar !? Da' scrie odata omule ca m-am saturat de amatorii astia. | |
| = coment | ion ion [03.Feb.06 12:17] |
| stau si ma gandesc daca nu cumva omul care a scris acest text este atat de lucid incat sa poata sa scrie un epos despre acest ce. accentele sunt corecte - zic eu - dar se simte nevoia de un anotimp al creatiei. sper sa lucrezi si sa dai o masura reala. | |
| = Condamnati de ei insisi | Nicolaie STOIAN [27.Feb.06 15:54] |
| Draga Delia, Ceea ce vad eu aici este reteta infailibila pentru perdanti; oameni care se leaga de orice justificare pentru a-si accepta ei insisi micile esecuri, din care isi creeaza unul monumental, la scara de soarta fatidica, fatalitatea fiind indusa de insusi modul lor de gandire falimentar. Fara a incerca sa-si depaseasca limitele, ei sunt victime ale propriei deznadejdi si-si hranesc disperarea cu fiecare pierdere sau neinplinire. Vad in orice o problema, nu o solutie, neputiinta fiind laitmotivul existentei lor lipsite de relevanta. Se simt innobilati de pesimismul lor si se vad intr-un dramatism exagerat un fel de eroi ai esecului. Cat despre nebunia lor, ea se afla latenta acolo, de multa vreme, la panda, gata sa-i acapareze inca dinaintea primului esec remarcabil. Orice motiv este bun pentru reprosuri, nemultumire si regrete, orice lucru este lipsit de sens, culorile dispar in avantajul cenusiului, orizonturile dispar si ele in negura neputiintei. Nu asculta sfaturile celorlalti si in permanenta emana mesaje negative, fiind condusi de prejudecati create din interiorul vietii lor, fade si plate. Ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca-i vedem din ce in ce mai des in jurul nostru, pe strada, pe scara blocului, prin institutii, printre colegi, si uneori chiar acasa printre membrii familiilor noastre. | |