Comentariile membrilor:

=  semn	Elia David [31.Jan.06 17:31]
Frumos, sensibil - lasarea pe brate a unei privighetori.. Si trist (pentru mine) - mormanele... Simteam nevoia s-o spun.
=  Am inceput sa "inventez" definitii	mihaela visalon [31.Jan.06 18:25]
Poetul="soldatul cu bratele pline de privighetori cantandu-le cantecul pana la uitarea de sine si amintirea de SINE", sau, Poetul="arta de a sculpa cu povara cantecului, ramas greu pe brate, in materialul acela cuidat cunoscut in botanica ca "Omul bun si pomul copt."Iata, ce-mi trece mie prin minte, acum si aici. Si pentru ca nu mi s-a spus sa tac, marturisesc un gand: tristetea este partitura privighetori. Ea naste lumina si o noua zi, si o noua zi si 1000 de ani de Cuvant. De atat de multe ori...
=  sempre letitia	Ela Victoria Luca [31.Jan.06 18:38]
Era o poveste "Privighetoarea", era același cântec trist, ca o iubire imposibilă, ca o trecere îndelungată prin suferință, un cântec ce lasă în inimă semn, ca o amprentă de neșters. Și, ca și aici în poem, privighetoarea cădea, în urma ei rămânea doar zborul luminos și ecoul unui cântec, așa, ca o certitudine. Așa cum rămâne fiecare poezie, cu grația sa, cu înțelepciunea poetului, în fiecare dintre noi... Mihai, lumina pătrunde, cumva, indiferent ce nume poartă "acolo". Ela
=  Omnia mea mecum porto'	Erika (Eugenia) Keller [31.Jan.06 20:13]
"Tot ce -i al meu port cu mine"...o privighetoare, un timp...un morman de privighetori cu respect erika
=  tot binele!	Monica Mihaela Pop [31.Jan.06 22:12]
poate m-aș ridica dintr-o aripă de privighetoare aș învăța privitul înapoi și aș lăsa firimituri de lumină să recunosc drumul oricând până acolo Cu drag!
=  Frumusetea simplitatii	Ionescu Bogdan [01.Feb.06 11:21]
Poem deosebit... las imaginea sa vorbeasca
=  poem cu aripi	Elia David [01.Feb.06 11:43]
Imagine deosebita. Textul o merita.:) Este inca loc de emotie...