| = despre fotografi si fotografii, numai de bine | carmen visalon [27.Jan.06 01:23] |
| nu stiu daca eram un crab sau un turn stiu ca cineva-un personaj pe nume ANDUELA- imi tot fotografia unghiile cu bricegul cu care isi scrijelise numele pe peretii:) sper sa am timp sa revin maine. pana atunci, remarc sfarsitul: prea bătrâni să mai iubim tu o țigancă eu întotdeauna umbra celui din mine as putea sa pun o intrebare despre 2 simboluri complementare si sa astept un raspuns, dar este prea tarziu, sa te provoc si cine ce s-ar mai putea ghici in ceaiul ala cu iele de mare:) | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [27.Jan.06 01:30] |
| Hai să stabilim bine personajele în cadru: cred că nu e nici ela, nici andu, nici anduela, nici elandu, e un joc de lumini și umbre, într-un clar de albastru și obscur de pământ, uneori vechi de când lumea grotelor, alteori parcă se adună la focul clipei, ei nici măcar nu își vorbesc adeseori, dar culeg uneori rădăcini de inima ielelor și scriu despre vrutele și nevrutele crabilor. Da, știu la ce simboluri complemenatre te-ai referit, e noaptea întrebărilor noastre, nu? Ne vom răspunde, desigur, cu alte poeme. Pe cuvântul meu devoalat. Ela | |
| = lunga noapte-a minei noastre | luana zosmer [27.Jan.06 12:10] |
| Asculta la mine fata, cind cineva mestereste la o mina focul se rupe-n bucati si totul se rupe-n bucati, crabii fug si pestera ramine ( daca ramine) un ultim resfugiu al stelelor de mare. dar din foc nu mai vedem decit focul eventual trace prin dreptul nostru o parte din pamint suficienta sa ne acopere total sau cu aproximatie. nu sufletul.Lunga noapte-a intrebarilor noastre ramine numa neagra si nici o tiganca nu mai are destule carti sa ne ghiceasca ...viitorul? | |
| = Luana | Ela Victoria Luca [27.Jan.06 12:24] |
| Și așa cum meșterim noi zi și noapte prin mină, prin grotă, aprinzând focuri, năuciți de iele, culegători de fructe de mare, prea bătrâni spre a mai iubi, tot așa ne răvășim umbrele ca să simtă și ele mocnitele flăcări albastre. Mulțam Luana pentru că ai băut ceaiul la hora ielelor noastre. te-ai încadrat bine în decor. Ela | |
| = dragostea nebunilor | luana zosmer [27.Jan.06 13:40] |
| Apoi nebunii-s bine asezati oriunde fie-n mina fie-n grota cam unde-i pui, au bricege si -si curata cu ele unghia stringa de la degetul mic, dupa aia -si baga nasu-n mersul crabilor gindindu-se ca doamne fereste mai vine-un om normal sa se-agate si de unghiile lor. Si-n general le plac flacarile albastre. Ard mai rece si nebunilor le e lene sa tot fuga.de-aia le-au murit si dragostele.cine-si mai face de lucru-n zilele noastre c-o "inima de piatra"? | |
| = "eu de tine tu/de cealaltă față a lunii " | Erika (Eugenia) Keller [27.Jan.06 14:05] |
| Ela, oare nu timpul face si din viata noastra ...la trecerea lui prin noi ... amintiri voalate? "când nu vom mai ști cum am tăiat orele briceagul ne va aminti că suntem prea bătrâni să mai iubim tu o țigancă eu întotdeauna umbra celui din mine" citind poemul tau, mi-am amintit de versurile poetului Ion Minulescu " in orasul care ploua de trei ori pe saptamna un batran si o batrana merg tinandu-se de mână doua păpusi stricate , merg ,tinându-se de mână..." cu drag, erika | |
| = răspunsuri fulger | Ela Victoria Luca [27.Jan.06 22:12] |
| Mulțumesc pentru revenirea la stările primarem Luanam acolo unde re-naștem. Erika, timpul? El doar trece, noi rămânem mai mult sau mai puțin voalați. Frumoasă trimitere la Minulescu, trebuie să-i amintim de el și lui Bobadil, nu? Scuze, răspund atipic de succint, computerul meu a clacat, scriu de pe unde reușesc. :) Ela | |