| = înapoi resemnat răscrucilor desenate-n poemele mele | Maria Prochipiuc [27.Jan.06 09:15] |
| Voi porni în acest poem de la mugetul cerbilor ce umple cu dorul fântânile, cu dor trăit pe un cer apăsat de griul norilor, undeva se poate desluși nu numai mugetul cerbilor, dar și urletul lupilor. Noaptea desenează poemele în sfaturi, gândul nu-și mai cunoaște mersul, iar vocea cuvintelor nu mai poate fi auzită nici măcar la răscruce. Poeme ce se nasc fără a se împiedica de alte și alte cuvinte. Te-am găsit azi senină și puțin tristă, dar poate starea poemului e de vină. Te găsesc mereu proaspătă, poemele tale respiră atunci când sunt citite, doar trebuie să te acorzi pe frecvența lor ca să le poți cânta. dar să nu te împiedici din mine se nasc și din coastele tale poeme | |
| = Îți mulțumesc, Maria ... | Monica Mihaela Pop [27.Jan.06 10:08] |
pentru prezența ta aici, continuă, necondiționată și atât de mlădiată pe cuvintele mele. Cu drag! | |