| = gand | carmen visalon [25.Jan.06 00:16] |
| Daca avem sarbatorit sa traiasca si sa fie fericit. Daca nu urarile iti raman tie. Mie imi ramane glasul copilului: "Nu plange, de cealalta parte a GANDIRII sunt mii de ciresi in floare, vor rodii curand." Noapte buna, buna dimineata! | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 00:26] |
| "am venit să îți spun că toate duc în aceeași direcție", într-o altă iarnă când "cireșele" aveau alt gust. și erau atât de multe gânduri prin poezie pentru înflorirea ei din douăzecișicinci... atât. Ela | |
| = Ciresule de la margine de drum | Andu Moldovean [25.Jan.06 00:33] |
| Nu vreau sa spun mai mult decat pot sa pricep (am invatat asta ca pe-un reflex de autoaparare) asa ca zic monocrom "negrule ciresule gandul rau te-mprejmuie". Un poem-imagine, o imagine-poem. Mie imi plac culorile, desi nu cred ca le disting cu acuratete. Am facut progrese la unele nuante, dar mai am carente. Bobadil. | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 00:39] |
| Andu, dinspre nuanțe îți voi rosti cât or fi ele vii. Despre cireș eu ți-aș (și i-aș cânta): "e un cireș/e un cireș/cireș sublim/cireș sublim/care ne-așteaptă..." Sau poate noi așteptăm să își deschidă ochii mari și înțelepți iar, ca odinioară. :) Aici, cuvinte-imagini în doi timpi... dintr-o iarnă trecută, în alta încireșată, spre a neuitare. Ela | |
| = Să întoarcem zilele pe toate fețele | Maria Prochipiuc [25.Jan.06 09:10] |
| Jurnalul tău cuprinde în el esența lucrurilor spuse într-un mod cu totul aparte, îmbinarea dintre imagine și text nici nu se simte, parcă totul este de acolo, e un întreg, conturează sentimente și gânduri față de un suflet care merită cu adevărată toate aceste cuvinte. Hai, să culegem împreună din rodul primăverii! Gândul meu în zi de 25 ianuarie: Amintește-ți că timpul niciodată nu se oprește, primăverile vor veni, verile vor umple copacii cu maternitatea timpului, iar toamna aduce bucura de ruginiul de rod. Întâmplarea e la orice pas, doar dacă o luăm ca întâmplare, nimic nu este întâmplător, totul ia conturul chipului tău așezat la răspântia luminii. Uneori, uiți să te întorci, fiecare drum are două capete, încearcă uneori începutul, indiferent de greul sufletului, indiferent cât galben, griu, sau prea mult roșu a fost acolo, doar tu poți schimba în culoarea care ți se potrivește. Niciodată anii nu vor trece pe lângă noi singuri, vor veni cei ce își aștern literele drept cuvânt de iubire, de nădejde și mai ales de întoarcere. Nimeni nu îndrăznește să stige în gura mare, dar ascultă șoaptele, că tu ești doar un Tu, încorporat în Noi și noi…vino! | |
| = Ela | Marinescu Victor [25.Jan.06 09:36] |
| Intamplarea de a fi inseamna o viata pe care o asezam cirese in alb sau nu. Dincolo de noi exista un tablou ascuns privirilor noastre sau poate inca mai exista neputinta. El isi cauta sensurile in fiecare, si poate azi te-a descoperit copil plin de samburi, un adevar pentru noi. Si totusi, inca ne intrebam daca exista cealalta parte a gradinii. | |
| = Multi si buni sa fie, Nia! | Ina Simona Cirlan [25.Jan.06 10:21] |
| Avem sarbatorit de sarbatorit:), e ziua Niei!!! Doruri- buchet, zambet, soare... Sa-ti fie viata frumoasa si plina de soare, zambet si Lumina! La multi ani, Nichita, dor si drag de tine! Ela, iti multumesc pentru aducere aminte, pun si eu o codita de cireasa:), la urechi! | |
| = Maria, Victor, Ina | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 10:35] |
| Maria, nu știu de ce eu văd oamenii în culorile lor, uneori mi-e și greu să aștern cuvinte care să redea nuanțele. Aici e și o îmbinare de ierni, două ieri la îndepărtare de un chip. Aș fi dorit ca acest chip să își poarte cieșele și astăzi aici, mă rog doar ca oriunde este să îi rămână o secunde în care să dea un mic clik și să-și primească darul de culoare. "Îți amintești, Anii tăi..." Victor, într-un tablou există de toate cele trăite, chiar și neputința ce ne încearcă. Aceal joc perpetuu de lumini și umbre, greu definibil. De aceea această culoare de roșu spre violet-indigo, pe care umbrele nu mai dansează, pare potrivită acestei ierni. Mulțumesc. Ina, bucurie îmi face să te simt aici, să te joci la sărbătoare roșului iernii, purtând codițele împletite cu lumini. Da, e ziua Ei. Să ne întâmplăm frumos astăzi... ea simte... Ela | |
| = ani în roșu | Ion Diviza [25.Jan.06 11:11] |
| La mulți ani, Nia! Felicitări pentru idee, Ela. Și întrucât calculatorul meu nu-mi permite să vizionez imaginile de mai sus, vă vizualizez pe voi, căci vă cunosc din poze... :)) | |
| = Ioane... | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 11:17] |
| Mulțam, și pentru că nu vezi colajul, atașez aici numai textul. Ca simplă descriere este un tablou cu cireșe, pictat în pastel, iar tetxul este așternut pe un roșu-cherry cu nuanțe de oranj și indigo. "Amintește-ți... Crengile prea pline, cireșe mii înghețate, tristețe în mine, caut, caut, strig implorând... Un alt copil îmi iese în cale privindu-mă mirat: "Nu plânge, acolo, în cealaltă parte a grădinii sunt mii de cireși în floare, vor rodi curând... Eu am deja în mine sâmburii lor." Întâmplarea de a trece dintr-o iarnă în roșu, într-o iarnă incoloră, pagini în contur transparent, fără nici un chip, doar impresia stranie că amprenta îți rămâne în a șaptea lumină. Uneori întinzi mâna, rostești "toate duc în aceeași direcție", taci strecurând în inimă umbra, ca o iubire neatinsă, decojești o gutuie fiindcă nu mai poți privi la fereastră, oricine te-ar chema înapoi. Niciodată ochii închiși. Rămân figurând anotimpuri din sâmburi de cireșe... Revino, e timpul cireșelor... Penumbra se descoperă spre a-ți aduce ani de sidef 25 ianuarie, pentru anii tăi..." Sunt cuvinte de anul trecut și cuvinte de anul acesta, am încercat să fac o punte pe care Nia să pășească atunci când i se face dor de cireșul anilor ei. Ela | |
| = P.S. Ioan Diviza | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 11:19] |
| Dacă dorești, tabloul cu cireșe îl poți vizualiza și în pagina mea de autor. Așa, vei putea avea o imagine aproape completă a acestui dar. Mulțumesc. | |
| = Ela | Ion Diviza [25.Jan.06 11:52] |
| Am venit acum la text chiar din pagina ta, înainte de a citi răspunsul și, sincer, mă gândisem, văzând cireșele, că ar putea fi anume această imagine...Frumos textul Ela. Multumesc pentru căldură, e mare nevoie de ea în acest gerar cumplit. | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 12:36] |
| Dacă aș ști că din toate acestea s-ar întâmpla o minune, că darul acesta, alăturat celui dinspre Ted, Silișteanu, Adrian Dinis, dacă aș ști că toate cuvintele voastre de suflet ar face o "vrajă" de suflet și ar aduce zâmbetul Niei înapoi, atunci și gerul din mine ar trece... Mulțumesc... | |
| = La multi ani! | Erika (Eugenia) Keller [25.Jan.06 13:18] |
| La mulți ani, Nia! "Tu ești suflețire de duhuri istețe Si ești mângâiere, fiind cu binețe La inimi înghețate dai trează plăcere E greu fără tine căci tu ai tăcere" Felicitări, Ela pentru dăruirea sufletului de cireasă! | |
| = La multi ani! | Erika (Eugenia) Keller [25.Jan.06 13:18] |
| La mulți ani, Nia! "Tu ești suflețire de duhuri istețe Si ești mângâiere, fiind cu binețe La inimi înghețate dai trează plăcere E greu fără tine căci tu ai tăcere" Felicitări, Ela pentru dăruirea sufletului de cireasă! | |
| + cireșe pe urmele ei | Daniel Bratu [25.Jan.06 17:45] |
| estetică bine conturată și uimitoare permeabilitate a corespondențelor, îmbinare alchimica imagine-text, miez ireductibil de mister, tensiune proiectată în rotundul cireșelor, ca o vrajă prin anotimp, mîngâieri ca de voal fin pe urme, așa cum și privirile noastre simt că s-ar scrie, căutându-te, Nia, La mulți ani!, în așteptarea reîntoarcerii tale și eu | |
| = vouă | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 18:46] |
| Erika, fără această încireșare de suflet, nimic nu are sens. Cât de mult aștept re-înflorirea ei... Daniel, rostul incantației este să aducă aproape îndepărtările, dinspre miez de spirit spre alt miez de spirit. Cireșele pot însemna orice, dar mai ales acest roșu fără sfârșit. Mulțumesc pentru cum luminezi chemarea, tu mereu auzi, chiar și atunci când tac în suflet. Ela | |
| = Ela, | Enache Ionut Laurentiu [26.Jan.06 20:14] |
| Ela, revin cu comentariul. Textul este foarte frumos, nu am absolut nimic ce spune, nici despre pictura care incadreaza ciresele. In schimb am o problema personala, eu, cu culorile tipatoare. Si aici se incadreaza rosul puternic din fundalul textului tau, din subsolul picturii. Contrastul rosu - mov - alb nu prea da bine la ochi, sunt niste culori obositoare, care, pe deasupra, mai si pierde din expresivitatea textului, il eclipseaza. si e pacat.. Din pacate primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am citit a fost acel fundal, care nu m-a lasat sa ma concentrez asupra textului. Parerea mea, cred ca textul tau ar fi trebuit incadrat in subsolul picturii in format html, text normal, ar fi fost mai estetic. Spun asta in calitate de absolvent al liceului de Arte Plastice - Pictura :) . Sper ca iti vor fi utile sfaturile mele, si nu te vor fi suparat. Cu drag. | |
| = Ionuț | Ela Victoria Luca [26.Jan.06 20:37] |
| Mulțumesc. Reflectez. Dorința mea a fost să scriu cu albastr-indigo și alb pe fondul unui roși-cherry, culorile Niei, de fapt o parte din nuanțele ei subtile. Cred că ai dreptate, ar fi trebuit să aleg un alb-perlat pe care să scriu cu roșu-cherry și albastru-indigo. Mulțumesc pentru sugestie, las acum cireșelor dreptul să rămână așa, voi ține seama la următoarea mea "compoziție". Secret (mă rog, nu prea mai e): și eu am urmat un cerc de pictură, ceva mulți ani în urmă și am "în sânge" culorile de mic copil. Numai că am ales cumva altă cale. Cea spre care am simțit că sunt chemată. Te aștept cu sugestii, până acum ai grăit drept. Ela | |
| = cu cirese | Eugenia Reiter [26.Jan.06 21:37] |
| imbratisari si multumiri tuturor. n-as vrea sa ma vedeti acum:) Daniela, n-am uitat... | |