| = plin de sensibilitate | Oriana [24.Mar.02 17:43] |
| Recunosc, urmăresc apariția poeziilor tale. Și aceasta îmi place. Nici n-am clipit citind de teamă să nu produc vreun rid pe obrazul versurilor tale. | |
| = pt.Chris | Posedata [24.Mar.02 18:01] |
| Imi place!bravo! Parca te duce cu gandul la uramarile faptelor involuntare.Oare asta vroiai pe undeva sa transimti? Simplu si delicat...Sincer aceasta a fost prima poezie a ta pe care am citit-o si mi-ai stranit interesul.Dupa ce trimit acest mesaj,am sa ti le citesc pe toate de pana acum si de acum inainte. PS:tine-o tot asa:) | |
| = intamplare | Megophiasul [24.Mar.02 20:59] |
| Mi-am adus aminte de o intamplare reala. Eram mic, si impreuna cu mai multi copii ne jucam intr-o padurice aproape de un pod. La un moment dat un baiat a vazut un pescarus.Ne-a chemat pe toti. ne uitam uimiti la biata pasare infricosata. ne intrebam ce cauta un pescarus in acea padurice. Eu m-am apropiat de el si am vazut ca ii lipsea un ochi. ciudat, pescarusul nu dadea semne ca s-ar teme de mine. l-am luat in mana, apoi am iesit impreuna cu toti copii afara din padurice. pescarusul satatea cuminte. nu se agita. l-am aruncat in sus desi nu eram sigur ca acesta poate zbura. insa... a zburat. s-a ridicat la o inaltime destul de mare, apoi a facut ceva ce ne-a impresionat pe toti. a zburat de trei ori in cerc deasupra noastra descriind trei cercuri aproape egale apoi s-a pierdut in vazduh. hmm spre deosebire de ceea ce spui tu aici aripa pescarusului nu mi-a conturat nici un rid. mai mult chiar, a sadit in inimile noastre o amintire de neuitat. cred ca si acuma daca voi intreba pe oricare din acei copii despre aceasta intamplare mi-o va descrie in detaliu. Am simtit cu totii atuncea o forma de recunostinta unica! | |
| = * | ASOKA [25.Mar.02 05:56] |
| dragut...niciodata nu te imfatua...frumoasa pilda si utila... | |
| = Frumos spus | Nexus [25.Mar.02 07:24] |
| Atingerea pasarii albastre a copilariei in drumul ei spre alte zboruri... | |