| = aha | Cosmin Dragomir [16.Jan.06 20:52] |
| În calitate de a fi unul dintre contestatarii aforsimelor tale acu scot pălăria. Sincer. nu o să fac o recenzie articolului, așa cum văd că se mai obișnuiește, și nici nu o să-l scuip de deochi. în ultimul timp spun, urlu în gura mare, că nu mă interesează să scot cărți așa pe bandă rulantă - am oferte și posibilități, cărți nu am, nu mă interesează să măresc cele 20 de titluri ale vreo unei edituri de cartier. NU, mă interesează ca opurile mele viitoare să apară la edituri prestigioase, la marile edituri ale noastre - asta dacă pot, dacă sunt vvv: valoros, vandabil, valabil, să mă pot vinde, să fiu mândru că, poate cândva, vreo carte va deveni best-seller și chiar este un motiv de mândrie. adică mă vor bucura și gologanii obținuți prin vânzare dar sentimentul acela inefabil... să vezi pe cineva în metrou, la colț, într-un bar lecturându-te mi se pare extraordinar. Pot fi acuzat de facilitate, p ebune dacă mă voi supăra. NU, înseamnă că am putut traduce ce am avut de zis într-o formă digerabilă. Punct. mai Multe explicații altădată. Punct. Nu dau doi cumpărători neinteresați ai unei eventuale cărți a mele pe 50 de cronici în reviste de specialitate. din păcate voi continua să scriu cronici de carte. alți au alte idealuri | |
| = marile edituri | Radu Herjeu [16.Jan.06 22:10] |
| Cosmin - in asteptarea marilor edituri... :) Daca vrei sa spui ceva celorlalti, o spui atunci si cum ai posibilitatea. Multumesc de trecere... Acu, daca m-ai si iertat pt "aforisme" :))) | |
| = Tangențe literare | Anton Potche [16.Jan.06 22:29] |
| Servus Radu! Doar câteva propoziții privind scena literară din Germania cu tangențe la tema prelucrată în articolul tău. Ani de-a rândul în Germania mulți scriitori consacrați au scris după filozofia „artă pentru artă”. Operele lor au fost discutate în foiletoanele ziarelor și premiate cu o sumedenie de premii literare, în parte chiar foarte substanțiale. Vorbesc de zeci și chiar sute de mii de Mărci și Euro. . . Listele de bestsellere (după numărul de cărți vândute) au fost însă dominate de autori din SUA sau din țările scandinave. Astăzi scrie în Germania o generație de scriitori (vârsta medie 30 de ani) care și-a adus aminte de arta povestirii. Și iată că deodată edituri din SUA oferă sume imense pe piața licențelor pentru romanele bine povestite (fără multe Euri obositoare) ale unori autori germani contemporani. | |
| = anton | Radu Herjeu [16.Jan.06 22:40] |
| Eu sper ca acelasi lucru se va intampla si aici, dupa ce va trece senzatia unora ca arta e legata mai putin de omul de langa tine si mai mult de perceperea senzoriala a lumii. Atunci cand textele nu vor mai fi mici insulite intimiste stinghere. Sper doar ca viitorii scriitori ai Romaniei sa fie capabili sa dozeze povestea cu profundul... | |
| = Sper să nu fi greșit | Bejliu Anne-Marie [17.Jan.06 00:18] |
| Nu sunt un filolog, sunt doar un om căruia îi place foarte mult să scrie, dăruind din prea plinul sufletului și al gândurilor. Am avut surpriza ca aproape tot ceea ce am scris să aibă un impact deosebit asupra asupra mai multor categorii de vârstă.Îmi place să scriu folosind cuvinte cât mai simple,nu mă arunc în neologisme și recunosc că am un limbaj destul de sărac dar sunt sigură că prin comunicare permanentă îl pot îmbogăți.De multe ori reușesc să intuiesc stările sau pur și simplu ideea generatoare a textului altui autor dar mă inhib tocmai din cauza acestui limbaj sărac de care îmi spunea nu demult un domn și i-am dat dreptate. Simt că am multe de spus și sper că voi depăși acest obstacol. Mă bucur că ai scris articolul pentru că, cel puțin pentru mine este un semn că totuși ceea ce scriu și voi scrie înseamnă ceva.Mic dar măcar nu e un nimic. Sper să nu fi greșit scriind ceea am scris. Cu prietenie,Anne-Marie. | |
| = teama de stilou | adrian grauenfels [17.Jan.06 10:18] |
| Salut! Ar fi interesanta tema perceptiei si a biasului cultural. Toti oamenii simt? nu cred. Eu cunosc refuzul voit, cognitiv al majoritatii de a citi, intra in muzee sau merge macar o data pe an la teatru. Cultura e facuta azi din futbol si Coca Cola. Oare de ce nu se interzic stilourile care dau atita de furca, ca sa putem trai fericiti, ink-free? | |
| = atavic | Radu Herjeu [17.Jan.06 15:13] |
| Anne-Marie - conteaza, atat timp cat vrei sa comunici cu ceilalti, cand vrei sa impartasesti ceva cu ei... Si tu o faci :) Adrian - toti oamenii simt, nu toti gandesc. Faptul ca nu se duc la teatru sau in muzee denota tocmai alunecarea spre zona senzitivului visceral, hormonal... Acolo unde nu e nevoie deloc sa gandesti ci doar sa te lasi in baza simturilor... cat mai atavice, daca se poate.. | |
| = scriitorul potențial | Corneliu Traian Atanasiu [17.Jan.06 21:07] |
| În măsura în care e vorba totuși de cei ce scriem aici, problema este puțin cam prezumțioasă. Nu cred că trebuie să fim iresponsabili, dar nici să ne închipuim veleitar scriitori. Există un termen mai modest: scriptor, persoană care se îndeletnicește cu scrisul (nu doar scîrța-scîrța pe hîrtie). Termenul scriitor ține de o anume consacrare, de o valoare recunoscută. Mi-aduc aminte că făcînd un recensămînt al populației am fost instruiți să înregistrăm profesia celor care au făcut studii superioare după facultatea care au făcut-o. Cam așa: matematică – matematician, fizică – fizician, filologie – filolog, filosofie – filosof etc. Hilar, nu? Cred că scrisul, înainte de a avea conștiința aia măreață, e suficient să fie condus de idei mai potrivite etapei în care te găsești (și pe care nu se știe dacă o vei depăși vreodată). Mulți dintre cei ce scriu trebuie să devină conștienți că trebuie să învețe să citească, să scrie bine românește, să caute cuvinte în dicționar. Și abiaa apoi să poată exprima decent ceea ce vor să spună. Să stăpînească diversele registre ale limbii și să nu le încurce aiurea. Să își dea seama că scriind se cunosc pe ei înșiși ca oameni în devenire, că se văd într-o oglindă care de multe ori le arată un chip ce trebuie drastic îmbunătățit. Sînt responsabilități demne de interes și înainte de a dori cu dinadinsul să fii binefăcătorul omenirii. Altfel poți ajunge în postura concurentelor de la competițiile de miss care știu frazele cu iz filantropic pe de rost, dar nu vor trece niciodată la fapte. Și, și în cazul în care nu ești un scriitor, ești un ins care poate rămîne remarcabil printr-o prestație valoroasă față de cei ce se irosesc altfel. Rezumînd: cred că trebuie să dăm o șansă și celor ce nu pot ajunge scriitori, dar scriu. Pe de altă parte, e bine să-i ferim de ambiții, orgolii, obsesii care nu sînt pe măsura lor. Să le dăm posibilitatea să aleagă arătîndu-le că există alternative decente care rămîn responsabile. Un articol foarte bun, scuză-mă pentru atîta poliloghie. | |
| = ca scriptor, mă corectez | Corneliu Traian Atanasiu [17.Jan.06 21:09] |
| În paragraful doi: după facultatea PE care | |
| = iluzia de decenta | Radu Herjeu [17.Jan.06 22:28] |
| Corneliu - eu cred ca toate lucrurile de care vorbesti sunt strans legate de capacitatea unui om de a rezona la univers si, implicit, de e transforma aceasta vibratie intr-un mesaj adresat celorlalti. Cred ca orgoliile si obsesiile sunt cel mai des mult peste capacitatile unora sau altora. De aceea e greu sa pastrezi iluzia de decenta intr-o astfel de lume. Dar aici, cand spui ca nu esti poet, ti se reproseaza ca mananci timpul unora degeba. Si spatiul... Si nu poti fi binefacatorul omenirii daca nu ai parcurs toate etapele de asumare a responsabilitatilor... | |
| = Bravo! | Adela-Adriana Moscu [22.Jan.06 23:58] |
| Apreciez esenta acestui articol si mesajul ce il trimite! | |