| = lumină să îți fie, oriunde | Ela Victoria Luca [09.Jan.06 10:51] |
| Este un fel de călătorie prin afara ta și prin lume, cea care lasă întrebătorului loc de căutări, mai departe, descoperind sau nu aceleași rosturi sau având grația destinată să îi fie iluminate noi adevăruri, câtă vreme Domnul îl cuprinde în palme, prin Timp. Drumuri cu margini de lumină să ai căutătorule, dintr-o departe în alta a lumilor. Cineva rămâne pe țărm într-un loc anume, este esențial să știi de unde pleci și unde revii. Proiectul unui suflet hoinar are întotodeauna un scop necuprins, intangibil. Să nu uiți. Fiindcă altfel, nu ar mai hoinări. Te du cu bine, frate ce începi a-mi fi, după ce o vreme străin din noi mi-ai fost. "O femeie mă tot întreabă dacă știu ceva despre timp. Eu nu știu nimic despre timp. Încă nu. Dar ea nu se lasă și mă întreabă șoptit unde e. E frumos! dau să-i spun ca o îmbrățișare ..Da, da e foarte frumos..." D | |
| = camera de zi | Alina Emandi [09.Jan.06 13:27] |
| o femeie te tot intreaba despre o cutiuta in care iubirea are camera de zi...o cutie in care sa puna putina dragoste...sa nu uiti de slanina de acasa, noi suntem flamanzi si venim sa locuim toate camerele din cer... | |
| = licurici zgămâici | Dana Stefan [09.Jan.06 20:48] |
| e vorba despre un lucru mic mic mic.. tacerea e atat de profunda, incat se intampla ca licuricii necantatori sa sune cat tacerea lor. ori tacerea, e dincolo de cuvinte.. se intampla deseori si cum spui tu. insa cred ca trebuie sa existe si un poem care sa sune in tihna, fara sa te mai intrebi nimic. sau sa sune a tihna?!..in momentele acelea e consumarea unei clipe de dumnezeire..ce il mai potzi intreba mai mult atunci, pe Dumnezeu? ma indemni sa intreb pe Dumnezeu..ce spui tu, dupa umila mea judecata, inseamna SA SPARGI TACEREA. pune intrebari multe, dana, Dumnezeu iubeste asta! ..oi scrie maine despre cum ma intreb despre tacere.. aaa, si toate acestea cand e vorba despre simple saruturi de exemplu, am uitat, uite, sa precizez. :) Linea | |
| = *** | Enache Ionut Laurentiu [10.Jan.06 02:52] |
| Mi-a placut textul, dar m-a dezamagit incepand cu " ocazie prin care mulțumesc lui ......" | |
| = In cautarea timpului | Adrian Erbiceanu [10.Jan.06 04:53] |
| La drum lung te asezi, fratioare! Dar nu dispera! Dupa cum ni s-a mai spus, pamantul este rotund. Oricum te invarti, oricum te sucesti, tot de unde ai plecat ajungi. Pana atunci, insa, o sa te insotim, virtual, in "ultima" ta calatorie din cele alte multe care au s-o urmeze. Poate asa ai sa afli si cate ceva despre timp. Si noi, pe langa tine, ca, uite, il tot adunam si il adunam, si cand dam sa desfacem desaga, tot goala îi. Ia cararea dreapta si...poarta-ne prin lume! | |
| = ca o precizare -fără oameni timpul nu are dimensiune | Florian Stoian Silisteanu [10.Jan.06 10:16] |
| Poate părea un proiect timid, poate că și este până la urmă, așa cum de altfel ne și închipuim că suntem - timizi cu singurătatea- însă demersul de față nu are decât scopul unei depărtări de zona gri. Fără dumneavoastră timpul nu are dimensiune . Deja, în cazul de față, nu mai are nici o importanță dacă textul, preambulul de față, e scris bine , e frumos, e de stea, etc. Toate acestea nu mai contează. Nici de mulțumiri nu e loc, poate doar de îmbrățișări. De aceea, domnule Ionuț, mulțumirile de mai jos care v-au dezamăgit nu au decât rostul fratern al unei strângeri de mână ca o răsplată la ce a fi să se întâmple și nu la un trecut timp. - Cât mai avem voie Să-L întrebăm, cât mai avem voie să cunoaștem?- aceasta este întrebarea | |