| = geometria gheții | Nicolae Popa [07.Jan.06 18:51] |
| Irina, Siguranța scrisului tău face ca acest tablou despre singurătate (o singurătate delicioasă, totuși, dacă se poate spune așa) să spună totul despre măreția iernii. „nimeni nu respecta geometria gheții, nimeni nu mai auzise de nimeni și dintr-o dată mi s-a părut că sunt extrem de singură, chiar am strigat în gândul meu, tu te uitai la catedrale și nimeni, nimeni, nu mai auzise de mine” M-ai readus la troienele prin care urmează să ajung casă! Mda, și s-a făcut noapte... Munți de inspirație! | |
| = Pe drum | Irina Lazar [07.Jan.06 21:58] |
| Și eu îmi doresc tare mult să ajung acasă, numai că nu mai știu pe unde. Și aș mai vrea să nu mai fiu singură printre troiene, chiar dacă sună atât de delicios tot ceea ce trăiesc...:) Mulțumesc de urare și de aprecieri! | |
| = zona de inchiriat iluzii | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "zona de inchiriat iluzii" mi se pare un cliseu. uite daca nu era acest mic cliseu cred ca-ti dadeam o stea pentru ca ai scris o poezie buna, mai ales finalul mi-a placut foarte mult. clau | |
| = Răspuns cu întârziere | Irina Lazar [05.Feb.06 10:58] |
| Recunosc că e un clișeu, însă n-am putut scăpa de el. Îmi place conotația lui echivocă. Îl păstrez cu orice risc. :) Încântată. | |
| + Liceul de singurătăți | Traian Rotărescu [22.Jul.07 10:20] |
| Se pare că sunt mai multe; oricare dintre ele, luată separat, după gradul intensității, poate să-și aducă aminte de-o "fostă colegă" vopsită sau nu în roșu -așadar este implicit comparată cu aceasta. Gesturile tale "mecanice" au trasat pe zăpadă o geometrie la fel de proprie precum a gheții nerespectate de nimeni; insensibilitatea trecătorilor demonstrând că spontaneitatea, percepțiile, comunicativitatea le-au fost înghețate ;) de indiferență: "nimeni nu mai auzise de nimeni". Îmi place cum revine crepusculara nuanță a roșului,iar cadrul afectiv se stinge ca o lumânare într-o catedrală pustie. Ultimul vers e redundant și prea explicativ; dacă nu renunți la el, măcar înlocuiește-l. | |
| = Traian | Irina Lazar [22.Jul.07 11:58] |
| Am intrat în atenția ta vad și e de bine :) După atâta timp, iată că revenim la acest text. Da, mi-am adus aminte de cât de singură m-am simțit în liceu, atunci, la întâlnirea întâmplătoare...Brusc m-a copleșit din nou acel sentiment apăsător...și iată poezia. O să mă gândesc la ultimul vers. Mulțumesc. | |