| + "iubirea se confundă cu moartea" | Ela Victoria Luca [29.Dec.05 16:17] |
| Aș fi început tabloul acesta poetic cu a doua strofă. Așa simt eu începutul. prima pare că vine din altă sferă sau are altă culoare. Apreciez nuanțele de la bleu ciel-ul perfecțiunii celeste, ascunse în piatra magică a fericirii, la albul trandafiriu al prietenei cu Chagall, trecând prin verdele-iederă al versurilor în care poeta rămâne în ea însăși descoperind "ploaia în camera aceea dintr-un vis color în care doi protagoniști se sărută fără cuvinte scenă desfășurată în relanti" Finalul este un epilog la acest film interior, creat din tablourile anterioare. Frumoasă îmbinare de cadre, ca și cum poetul s-ar picta pe înuși nu din cuvinte, ci din esența fiecărui cuvânt. Desigur aici predomină "tristețea ambrei topite". Cred că între două tăceri stai tu și deschizi încet-încet cuvintele, ca la o expoziție de impresioniști încă nevizitați de poet. Ela | |
| = dragostea este o capră | Liviu Nanu [29.Dec.05 16:36] |
| obstinant...aleatoriu...imuabila... cam încarcă poemul. Mi-a plăcut, mai ales de la strofa 5. | |
| = Obstinatio | Nicolae Popa [29.Dec.05 17:51] |
| Gabriela, Trebuie să înțeleg că pentru cine dă „dezlegare la fluturi” nu mai e nici o problemă – toate dezlegările fiind dezlegate definitiv! – să înceapă un poem astfel: „mă învîrt obstinant în jurul...”? Obstinantă întrebare, nu-i așa? Felicitări pentru tot restul poemului! | |
| = răspunsuri | Gabriela Petrache [29.Dec.05 22:06] |
| Ela, aș zice că ai putea avea dreptate și tabloul să înceapă cu strofa a doua dacă, nu s-ar fi declanșat pe parcursul scrierii un clic ce a schimbat nuanța textului și... apoi să nu uităm de numărătoarea inversă :); și încă...mmm...frumoase culori ai dezvăluit aici, nu sînt ale mele și nici ale tale, mulțumesc pentru felul în care ai ridicat vălul, descoperindu-le, cuvintele rostite cresc prin ochiul și sufletului celui ce le percepe. Liviu, ai perfectă dreptate, chiar ai... și știam că acele cuvinte aspresc, încarcă un poem, le-am lăsat ca pe niște jaloane ale jurnalului, cu gînd să schimb ce e de schimbat după...ce termin de dat cu aspiratorul...;))) pentru că uite, în loc să-mi văd de treburi ca orice om normal, am lăsat totul baltă și mă învîrt pe lîngă pc. Mă ghiontea inspirația. Hi, hi să recunosc acum și că, citind commul tău, am dat fuga să număr cîte strofe are...jurnalul, eram convinsă că are patru. Nicolae, cu cît repet luat din context obstinant, obstinantă, obstinatio cu atît îmi sună mai mult a la Trăsnea, da, cu siguranță voi renunța la greutăți, dar nu azi, mîine :), sper să nu-mi zboare vîntul cuvintele după;)); și să știi că da, cine dă dezlegare la fluturi dă dezlegare la toate dezlegările cu un fel de libertate asumată, nu ca un simplu fapt sau stare ci ca o atitudine. Sărbători fericite tuturor! | |
| = marca "Alma" | silvia caloianu [30.Dec.05 10:58] |
| am scris noaptea trecuta un comentariu lung, care s-a pierdut (ma delogase)... nici nu stiu de unde sa incep acum. cred ca tot cu inceputul si cu...sfarsitul. asadar: "colivia cu nuferi" si dezlegarea de fluturi", in viziunea mea, nu fac casa comuna cu restul parametrilor expresivi (care, de altfel, oscileaza intre "comuni" si "fortati"). in general: sterg pentru sine prima si ultima strofa (unde, categoric nu-mi place si "cuibarirea") ma opresc in fata tablouui de alternativa, cu tine împletind "margarete în coronițe de iarbă", lasandu-le pe apa "ofrandă zeului peșterii". imi dau seama ca nu stiu nimic despre "zeul pesterii". ma intreb daca nu cumva e un personaj "intim", nesustinut in calitatea sa de simbol poetic; din ce considerent ii oferi coronitele pe apa si nu direct in pestera? imi exprim sinceritatea: chiar nu stiu. daca vrei - ma ajuti, daca nu...imi imaginez ca am citit poezia ta intr-o carte si nu am decat sa ma apuc de investigatii. în strofa succesiva, "doi protagoniști se sărută fără cuvinte". original! ma opresc..."socata", desigur! imi propun sa incerc si eu...candva :D altceva: textul acesta al tau imi aminteste cumva de "poemele lui david" cu marca "Alma". | |
| = Cine nu risca, nu castiga | carmen visalon [30.Dec.05 11:22] |
| mă întorc în mine aprind lumina dau dezlegare la fluturi îmi amintesc în două cuvinte cuibărirea În ultima vreme mi-am facut un obicei. Nu mai citesc texte înstelate, cu atât mai puțin recomandate, decât dacă am chef de lecturi facile sau de mondenitați-agonia, și vreau să aflu, cine cu cine mai este prieten, cine pe cine mai promoveză. Dar, iată! Am încălcat o regulăautoimpusa și am cîștigat bucuria citirii unei poezii care m-a convins că anul 2005, nu a fost un an rău, dimpotrivă. Cineva a mai îndrăznit să deschidă colivia cu nuferi, intr-un nou exercitiu de iubire. Multumesc. mă întorc în mine aprind lumina dau dezlegare la fluturi îmi amintesc în două cuvinte cuibărirea La multi ani! | |
| = Silvia, Carmen | Gabriela Petrache [30.Dec.05 15:05] |
| Silvia, * mmmm ce efort ceri acum de la mine, să mă explic, hai să încerc, cît pot, acum pe scurt și voi începe cu mijlocul. aș putea să solicit mai întîi o clarificare, cum ar de ex. ce înseamnă "personaj "intim", nesustinut in calitatea sa de simbol poetic", dar am să presupun că ți-am înțeles corect afirmația. așadar zeul peșterii este un personaj intim în măsura în care poate fi și un simbol poetic, unii știu sau pot intui despre ce vorbesc, să zicem că e un simbol în semi-legalitate. și-apoi, nu ar fi prea simplu să ofer zeului coronițe agățîndu-le pur si simplu de-un bolovan la ușa peșterii? dar dacă zeul este o capră și le mănîncă, înseamnă că mi-a acceptat ofranda?;)) apa este cu siguranță un simbol, în primul rînd curge și apoi curăță, spală. hmmm...parcă e mai bine acum, nu? ** ai intuit bine, chiar are legătură cu poemele alinei, de fapt versul dintre ghilimelele de rigoare este chiar dintr-un poem și discuție al și cu alina, pornind de la tabloul cu pricina, las mai jos link dacă dorești să vezi: http://www.clairity.org/images/chagall-maries.jpg *** ""doi protagoniști se sărută fără cuvinte". original! ma opresc..."socata", desigur! imi propun sa incerc si eu...candva :D" - he he, chiar îți recomand să încerci asta cîndva, dar nu prea tîrziu în 2006 :P, o scenă de film mut sau în care protagoniștii sînt muți, muți de gesturi, muți de cuvinte, reduși la privire cu tot ceea ce și cît se poate comunica. (stabilitate/liniște/perfecțiune) ****și acum am ajuns la primul punct, de fapt aici nu am a spune decît că înțeleg că în viziunea ta sînt chestiuni incompatibile, poate și în viziunea unui Poet, dar eu nu sînt un poet,iar aceasta nu este o poezie, este ceva între jurnal și personale, sînt niște jaloane ale mele personale, iar eu sînt și alb și negru, și comun și forțat cînd nu sînt "normal", sînt un eu mic și fără pretenții și așteptări decît de la mine, în rest, lumină și iubire. povestea e lungă, iar eu deja am întins-o prea mult, te aștept pe ym pentru detalii, prefer să las aici loc fiecăruia să citească prin propria simțire. Un an nou, cu armonie și echilibru îți doresc. Carmen mie nu îmi plac regulile de nici un fel, dar le respect pe ale altora, azi cu atît mai mult mă bucur să descopăr un cititor cu sufletul și mă bucur de încurajarea într-un nou exercițiu. de iubire. La mulți ani!!! și să ne citim cu bine. | |
| = gabriela, | ioan ravel [03.Jan.06 08:34] |
| frumoasă invazia de fluturi dezlegați un preambul la cuibărirea ce va veni dinspre amintire și ne\călătoria ta o simt oarecum întoarsă dintr-o cale știută și voit uitată... numai bine! | |
| = Ioan Ravel | Gabriela Petrache [03.Jan.06 18:07] |
| numai bine și ție, Ioane Ravel, cu zîmbet citesc comentariul tău, cu zîmbet îți răspund. nici nu e nevoie de mai mult. an cu senin și armonie, să fie | |