| = hm | marian [29.Dec.05 16:04] |
| taie nimic ala din titlu deja e redundant.eu as fi pus ca titlu doar lenta lentoare | |
| = Alunecând către ....nimic | Magdalena Dale [29.Dec.05 20:59] |
| Destinul nostru este să alunecăm către.... nimic, pentru că tot de acolo ne-am întrupat! Bucuria stearpă devine grotească pentru un suflet ce poartă ascuns în el un bulgăre ce a adunat în rostogolirea sa peste timp, cuvinte și amintiri dureroase. Chiar când simți că durerea te sufocă, trebuie să-ți amintești că el mai trăiește doar prin tine, prin ceea ce porți în suflet ca un altar al amintirii și să încerci să înfrunți viața. Sunt oameni care au nevoie de tine și amintirea ca să trăiască are nevoie de tine chiar dacă ea se hrănește din lacrimile tale și este dureros. În al trei-lea an, în a treia zi din ianuarie voi fi cu gândul alături de tine în amintirea lui.... Poate că sunt cu adevărat o marmotă săpând atâtea tunele prin zăpadă, prin pământ, prin aer, prin lumină căutând ceea ce a mai rămas din viață. M-am săturat să-mi trăiesc lenta alunecare către… Nimic. De multe ori și eu am acest sentiment de nesfârșită oboseală în fața destinului neîndurător, dar îmi întorc privirea sufletului spre partea frumoasă a existenței umane și caut să ignor deznădejdea neputinței de a schimba ceva... | |
| = Răspunsuri | Bejliu Anne-Marie [29.Dec.05 21:09] |
| Mulțumesc pentru sfat Marian dar...nu. Reușesc de multe ori Magdalena să calc în picioare oboseala,deprimarea dar de cele mai multe ori, mai ales în ultimul an mi-e foarte greu să le înving și se adună. Pe trei ianuarie te voi simți alături de mine.Mulțumesc. | |