| = nisipul care ne macina | Nicolae Bogdan Groza [23.Dec.05 15:54] |
| imi place mult acest text, prin mesajul transmis, prin revolta care are menirea de a trezi spiritele amortite. nisipul care este intre dinti, are acelasi efect ca nisipul scurs printre degete. ambele irita, deranjeaza, "scartaie printre dinti" si cand crezi ca l-ai scos de acolo, l-ai dibuit, el tocmai atunci dispare. Aici, semnificatia nisipului e metamorfozat. Vad in nisipul acesta care macina dintii,sufletul, mintea, invidia si rautatea oamenilor. Nisipul intre dinti e de fapt injuratura care e gata sa tasneasca in fiecare moment.Insa prin metaforizare, autorul a gasit un alt mod de a-si exprima revolta. De aceea, in versul doi el se adreseaza unor categorii de oameni, de diverse soiuri, care fac ce fac si se uita la poet cu "urechile cascate" si apoi, vazand ca poetul nu este ca ei, adica nu poarta intre dinti nisip, fiind de alt soi, mai uman, mai sensibil, ii irita la culme pe acestia, fapt pentru care, cum bine conchide autorul, se nasc "peste noapte deserturi, intre ei" Asa am simtit eu acest text. Poate ca e o cu totul alta interpretare si eu am batut campii cu peroratia mea. Cert e ca textul acesta imi palce mult, pentru sugestivitatea si mesajul lui. | |
| = singurul lucru | Radu Herjeu [23.Dec.05 16:32] |
| Important e ca ti-a captat atentia si ti-a spus ceva. nu conteaza daca exact asta am vrut sa spun. In mare, asta a fost... dar e un raport personal al meu cu deshertul... Si cu oamenii care se usuca sub munti de nisip... Singurul lucru pe care sunt in stare sa-l faca, e sa aiba senzatia ca recunosc oameni si idei... Si dorm multumiti... mai departe. Multumesc de trecere si de cuvinte. | |
| = buna poezie | vitalie sprinceana [23.Dec.05 22:15] |
| daca tot e vorba despre nisipuri si deserturi o specificare ar fi utila...nisipurile sunt miscatoare, adica muntii de nisip ar putea si sa descopere un om, nu doar sa-l acopere..mai strasnic e cand nisipurile devin nemiscate..personal as incepe o poezie de genul: cand deserturile dintre noi ingheata si ajungem sa scuipam bucati inghetate de nisip, cand ghetarii sunt bolta noastra cereasca...etc | |
| = reflexul unui soldat batrin | adrian grauenfels [24.Dec.05 09:57] |
| am un dentist grozav Radule . Si matale nu ai stat in desert sa numeri firele de nisip cind treceau avioanele cu bombe spre Bir Nabala. Eu pazeam cam 11 ore pe zi o lada cu gloante , de plictis trageam cu pusca in ciori , dar acum imi dau seama ca mai bine as fi scris poeme. Sa zicem ca veneai in chip de duh eliberat dintr-o sticla frecata si imi ziceai asa : ma soldatule vrei sa mergi acasa la vatra sau sa scri o poveste care sa ramina 1000 de ani in istorie, ce alegi? cascam urechilii toate si ma puneam pe scris, doar toti vrem eternitate nu e asa? | |
| = despre munții de nisip și deșerturi fără oameni | Radu Herjeu [24.Dec.05 14:53] |
| Vitalie - ca muntii de nisip sa descopere ceva dinlauntrul lor, au nevoie de vant bun :) Si, din pacate, in deserturi, rareori descoperi oameni. Adrian - ca sa fiu sincer, nu vad legatura dintre textul meu si comentariul tau. Dar nici nu trebuie sa existe vreuna, nu? Iar eternitatea e sau nu e in noi. Dupa cum spuneam si mai sus, mai rar oameni in deșerturi... | |
| = Toți ascultăm... | Bejliu Anne-Marie [24.Dec.05 21:16] |
| Toți ascultăm,dăm din buze mărunțel mimând comunicarea, strivind încă puțin nisipul dintre dinți(înjurături ori jumătăți de cuvinte goale).În rest numai de bine,singurătăți mimând viața. Sărbători fericite! Anne-Marie. | |
| = parere | balan mihaela [25.Dec.05 01:04] |
| "deserturi aparute peste noapte intre cuvinte intre noi" da... probabil le-am simtit cu totii, buna poezie. insa nu inteleg de ce vorbesti despre oamenii care: "singurul lucru pe care sunt in stare sa-l faca, e sa aiba senzatia ca recunosc oameni si idei... Si dorm multumiti... mai departe." ca oameni lemn, tacere, durere(elemte care imi descriu frumosul), cand ei toti sunt departe de a fi asa, parerea mea . numai bine! | |
| = Nihil! | anghel emil [25.Dec.05 14:26] |
| oameni de lemn ..in desert .... mi-ar fi placut sa fiu caine ...in acea zona ...si evident o carie de lemn ...in rest: esenta si prezenta de subexistenta Sarbatori Fericite.... si sa va aduca mosu un sac cu minte ca sa aveti ce scrie si la anu! Bafta! | |
| = am zis | Florian Stoian Silisteanu [25.Dec.05 17:24] |
| mă ăsta a lu herjeu ție îți curge paserea din canin nu vezi bre ce de nisip se preumblă prin cerul acesta nezburat? așa că zic mai întâi despre sânge la vocativ ca să mă pot rușina mai apoi printre dinții poemului să mă pe mine las mestecat până când prin urechea lumii a trece ca un sonor cel mai mare camion plin cu nisip trebuitor a fi acesta întru amestec în varul cel pus de zidarul de tu la ridicarea unei singure monastiri unde încă se roagă pentru lumină doar VERBUL Iată am zis că te recunosc | |
| = Iritarea măselei de minte... | Mihai Mihai [26.Dec.05 01:23] |
| Bună ziua, domnule Radu Herjeu. Comentariu... "Între calciul din dinți și siliciul din nisip există o strânsă legătură în fapt, pe când caria neagră distruge dintele alb, blenda'metizat, siliciul ia formă abea după îndelunga spălare de impurități a nisipului și expunerea la o temperatură ridicată... Există însă o asemănare, de o "spălare" este vorba... O spălare nu atât de dinți, cât mai degrabă o spălare de creier... În cea de-a doua strofă este vorba de o diagramă a recunoașterii insuficienței umane, urcând de pe panta "binelui" spre "lemnul" crucii, cu intenția, de a coborâ în plaja deșertică a tăceriii... de cele mai multe când simțim durerea preferăm voit să tăcem, o iluzie a maturității incomplete... Ultimele rânduri apropiate de structura lui stănescu..., "cuvinte ce plutesc între noi", este în fapt un zid al plângerii rabine, atât mai ramase din templul stomatologului..." Cu respect, domnul Robert-Mihai. | |
| = Vouă | Radu Herjeu [28.Dec.05 12:04] |
| Anne-Marie - da, și viața imitând deșertul... Mihaela - pentru ca, din pacate, oamenii sunt buni, lemn, semn, durere... fara sa evoleze. Și, mai ales, fără să vadă deșertul... Emil - da, dar din păcate ești doar un om... Cât despre minte... dac-aș avea, n-aș mai scrie :) Florian Stoian Silisteanu - onoare-mi făcuși cu cuvintele tale. Câte monastiri s-ar naște din atâta nisip... Și câte rugăciuni în van... Mihai Mihai - e un text fără trimiteri biblice. Mai curând, un strigăt într-un deșert dintr-un univers pustiu. | |