| + am plecat cu povestile în spinare | Maria Prochipiuc [20.Dec.05 08:57] |
| Răvaș de la o mare admiratoare a cuvântului spus în toate felurile posibile, o scriere deosebită, te descopăr printre cuvinte, mă și gândeam cine ești tu cine e Adia, și iar mă gândesc și inversez rolurile și parcă ascult radio și povestea cruge lin în ritmul prieteniei dintre sufletul poveștilor și ochișorii celor ce vor să cuprindă întreaga lume, o lume imaginată, o lume în care maturul din noi se simte de fiecare dată copil. O scriere cu mult farmec, o scriere cu trimiteri spre diverse zone ascunse ale sufletului. O scriere amintire, jurnal, gânduri, toate cuprinse într-o proză realizată cu multă naturalețe. Cuvintele curg precum apa izvorului care își face făgas prin iarba verde a muntelui, printre prundiș, se luptă cu stâncă și cioplește în ea cuvântul dăruire. Așa văd eu scrierea aceasta un dar de suflet, de la un alt suflet care știe să dăruiască... între timp era sa ma înghita pamântul am sa ma întorc undeva într-un alt palat asa sunt eu dar mi se întâmpla adeseori sa plec atunci când iubesc prea mult acum ca m-ai gasit poate ca a venit vremea să mă întorc și vremea ca de data aceasta eu să vă ascult | |
| = Mariei | Adina Ungur [26.Dec.05 17:51] |
| Ia uite cine rezoneaza la ravaselele Adiei! Maria Prochipiuc, pe care desi nu o cunosc decat prin intermediul acestui site, o simt extrem de aproape de sufletul meu! Printre cuvintele tale ai o sugestie extrem de buna si demna de luat in seama - eu scrisesem foarte repede acest text, fara sa-l trec prin vreun filtru, insa acum am si motivatia de a accentua putin trasaturile personajelor. Multumesc mult de semn! La citirea ravasului dede_n mi-a spus ca Adia n-a plecat, intr-un mod las si ca ea, adica dede_n, credea ca Adia s-a dus intr-un loc mai bun, cand colo... I-am completat atunci: am placat pentru ca atunci iubesc prea mult nu suport lacate pe buze si pe inima. Bine-venita, trecerea ta, Maria. Multumesc! Cu drag, Adina | |