| = *** | Enache Ionut Laurentiu [20.Dec.05 02:39] |
| Te vad alergand dupa Fat-frumos in acel costum de dragon, si, ironia sortii, tot tu esti speriata de el .... lasa costumul si zambeste-i .. frumos tabloul creat, reda un basm minunat .. | |
| = Enache Ionut Laurentiu | Adina Ungur [20.Dec.05 03:41] |
| Multumesc! Desi dateaza de vreo 5 ani sau poate si mai mult, ma defineste si acum acest autoportret in costum si probabil ca ma va reprezenta o viata. Multumesc petnru sfat, usor de zis, greu de facut! :) | |
| = De-atunci ma porti in suflet | Maria Prochipiuc [20.Dec.05 08:39] |
| Un poem de dragoste, spus altfel de cum știm noi a spune despre dragoste, un poem care cuprinde în el o întragă poveste, un poem care te face să te gândești în câte feluri poți spune: te iubesc! Un poem ca o joacă de copil, plin de farmec, plin de înțelesuri, un poem în care simți nevoia să te cuibărești în el… | |
| = dragon | Codrina Verdes [20.Dec.05 09:12] |
| Am poposit la acest text, nu doar pentru ca mi se potriveste, dar si pentru ca port si eu acest costum de dragon. Ulterior, am aflat ca alergam tot dupa un dragon:) Rosesc, sa nu ne innodam flacarile. | |
| = nu m-a convins | Alina Livia Lazăr [20.Dec.05 12:54] |
| Din păcate, exceptând ultimele trei versuri unde se mai poate simți concentrată o idee, această poezie nu pare decât trecerea unui gând pe hârtie... gând care ar fi putut fi concentrat în două versuri. Am alergat după tine - ceea ce mă duce cu gândul la o neîmplinire, apoi deodată "mă porți în suflet" - să zicem că saltul iubirii nu cunoaște limită, dar la "uneori mă cauți" deja obosesc. Cred că dacă sunt mai reduse cantitativ, cu atât mai mult poeziile trebuie să aibă puterea de a concentra ceva, iar orice vers să aibă puterea lui aparte. Lucru care nu se întâmplă aici. Părerea mea prietenească: e o fugă bezmetică, dar nu fermecătoare așa cum ele sunt de obicei. li | |
| = Teama de flacari | razvan rachieriu [20.Dec.05 13:30] |
| În loc de mască , pe care o purtăm toți, ți-ai pus “costumul de dragon” , care mie, cel puțin, îmi inspiră frică. Aș trece și eu “pe lângă grădinile” tale cultivate cu semințele lăuntricului pentru a-ți vedea fructele sensibilității , dar mi-e teamă de flăcările cu care ai putea să mă întâmpini. | |
| = raspunsuri | Adina Ungur [26.Dec.05 18:59] |
| Multumesc tuturor pentru mesaje. Maria, iata cum rezonam noi! Mi s-a mai spus acelasi lucru. Cineva mi-a spus aproape la fel "imi vine sa dorm in poemele ei". Ei, la a doua persoana care imi spune acelasi lucru, parca imi vine sa ma gandes ca asa o fi - lucru pentru care nu pot decat sa ma fericesc, in mine. Multumesc de parere! Codrina, ai prins ideea, multumesc de semn! Alina, nu versurile ar fi trebuit sa te convinga, ci starea, emotia sau dispozitia sugerata in aproximativ 40 de cuvinte. N-ai prins-o, n-ai perceput aproape nimic. Textul meu merge mult pe idee si simbol derulat in imagini. Fiecare vers are verbalitate, gestualitate, imagine. Imaginile compun emotia. Nu pretind ca textul este neaparat poezie. Sunt multe texte pe care le voi scrie sub forma versificata, dar pe care nu le consider a fi poezii, ci "emotii", "dispozitii", "stari" de spirit sau de suflet. Din punctul meu de vedere, aceasta prescurtate a autoportretului in costum de dragon este expresia cea mai potrivita a redarii acestei emotii. Practic, pe fundalul acestor cuvinte (versuri, sa zicem, in cazul in care le privim in felul in care sunt dispuse) as putea scrie o proza, o piesa de teatru, un poem amplu, emotia aceasta se poate concretiza intr-o pictura, un film de scurt metraj, un dans, un monolog in forta, un joc actoricesc de pantomima, o foaie, o carte sau in viata, insasi, cu iubire cu tot. Sigur, nu suntem cu totii la fel, nu simtim in mod similar si asta e bine, doar ca tu te-ai impiedicat in perceptie la bariera impusa de cuvinte. Daca vreodata ai sa poti trece dincolo, ai sa intelegi. De-asta si suntem diferiti, har Domnului! Nici eu nu pot avea perceptii potrivite, mereu, nu pot rezona cu toata lumea, insa e bine ca site-urile acestea ne ofera posibilitatea de a intercomunica. Multumesc pentru mesaj! Razvan, capetele flacarilor se opresc de partea interioara a epidermei mele - desi, paradoxal, in realitate nu reusesc sa rosesc niciodata! Altfel, sunt o fiinta pasnica, n-as putea face rau nici unei muste. Pofteste si trece prin gradinile mele! Flacarile nici macar nu se vad. Sunt prea bine camuflate sub piele. Multumesc pentru treceri! | |
| = neasumata | Alex Ion [27.Dec.05 16:40] |
| cam pentru copii fantezia dumneavoastra. cineva alearga dup altcineva care este persoana a IIa si altcineva-ul il (sau o) tine minte si o cauta pe alergatoare. apoi (tam-nisam) ni se face o aluzie absolut delicata cu trecutul pe langa gradini... care poate sa fie ignorare sau incantare sau ratare sau mangaiere dar nu o sa aflam din acest poem. Decat ca unul din cei doi roseste... si se jeneaza... putem sa luam si cuvant cu cuvant poemul si sa ne inchipuim ca preluarea flacarilor in versul cu inrositul obrajilor este o finete literara... nu e. este doar o repetitie banala, neasumata. dar dumneavoastra s-ar putea sa fiti un om bun... atata doar ca poezia de fata are lipsuri in ceea ce priveste expresivitatea. si vorbesc serios cand spun chestia cu om bun. ne miscam pe doua coordonate: unul intimist (dar cred ca nici "el" nu e prea convins cand vine vorba de costumul de dragon) unul literar iar aici demersul poetic pe care il intreprindeti este incomplet... si se reduce la flacari/obraji rosii | |
| = dragon | cornel marginean [14.Mar.06 12:21] |
| citesc poezia cu intarziere, dupa cinci ani de la scriere nu mai conteaza, totusi nu pari fragila sau dispusa sa te rusinezi de propriile flacari, nu voiam sa scriu un mesaj pe alte scrieri mai recente, acesta ar fi ca astept sa citesti textul care l-am scris la initiativa ta, legat de morala neinteleasa a artistilor, .... cu stima | |
| = Alex Ion, Cornel Marginean | Adina Ungur [16.Mar.06 15:44] |
| Alex Ion, o fi pentru copii, daca ziceti dumneavoastra, ati uitat sa mentionati o categorie de varsta, nu putem sa-i punem pe toti copiii intr-o oala. Probabil e pentru grupa mare de la gradinita, asa ma gandeam. Foarte bine ca v-ati spus parerea. Si eu o sustin pe a mea, spre norocul meu stiu cam ce si cum stau lucrurile cu textele mele. Deocamdata si probabil ca asa va ramane, adica sper asta, e un text care ma reprezinta, am preferat sa spun ce am de zis in aproximativ 40 de cuvinte, desi mi-ar fi fost mult mai simplu sa o fac in asa fel incat atitudinea de sine descrisa in autoportret (pe care efectiv nu o puteti intelege si nu e vina dumneavoastra) sa aiba o mai mare trecere la lectura si o alta incadrare literara. Dar e bine asa. Poate o sa aduc si textul despre care vorbesc, dar nu-i sigur ca voi face asta. Multumesc pentru parere! Cornel Marginean, despre fragilitate si reversul ei nu putem vorbi la lectura unui singur text, eventual al doilea, citit la un autor. Vin imediat cu parerea la textul tau. Multumesc de trecere! | |
| = poet | cornel marginean [17.Mar.06 18:37] |
| Eu eram aici la mai multe texte citite la un autor ( la tine) si era si un fel de parere generata de o anume consecventa ce te caracterizeaza , de exemplu chiar prin lungimea textelor tale. M-a uimit reactia ta vehementa :), fata de comentariul domnului Alex Ion, ciudat, lasat aici in decembrie 2005, si fara sa vreau m-am simtit mereu in pielelea lui citind comentariul la ,,femeile poetului cu plete,, , Ne mutam dincolo la ,,poet,, unde te astept. | |