| = Pe culmile disperarii | Maria Stiopei [03.Aug.09 08:09] |
| Nu-mi explic decat faptul ca Emil Cioran a avut ca fobie moartea. O problema macina un subconstient numai daca exista o frica sau o retinere de acel fapt. Un om care nu a murit pretinde ca stie ce inseamna moartea! "Pe culmile disperarii" intalnesti un mod usor arogant a unui tanar de 20 de ani care pretinde ca sti ce culoare are moartea. Kant l-ar fi criticat deoarece Cioran afirma ceva ce nu a trait pana la acel moment. Si cate alte randuri ar putea fi usor criticate, insa am indrazneala sa ma opresc, sunt totusi un necunoscut! "Prezenta spiritului indicå totdeauna un minus de viatå, multå singuråtate si suferintå îndelungatå.Desi pentru mine viata este un chin" Pacat, realizam ca al nostru Cioran nu s-a regasit niciodata pe el insusi | |