| = E semn | Marin Constantin Daniel [09.Dec.05 19:20] |
| ,,În fond, din viața mea mică nu urlă nimeni. Vorbesc prin semne.” E semn a cere tot adevarul in cateva cuvinte ca si cum ar fi prima oprire la semaforul de peste pod, ca si cum vorbele defiland in culoarea gri a sinceritatii ne-ar cere mereu prima linie a vietii. A nu se alerga. E timp destul pentru piedici.Mai mari, mai mici. | |
| = Daniel | Alina Livia Lazăr [09.Dec.05 21:10] |
| Se poate spune și altfel adevărul decât în câteva cuvinte, Daniel? Și în alte câteva următoare, spânzurătoare, eliberatoare tăceri?! Da. A nu se alerga. A se păși înspre zburare. Cum pui piedică zborului fără să frângi vrei aripă?! Aiurez. :) Comentariul tău mi-a adus întrebările astea. Mulțumesc. Prietenesc, li | |
| = îngerii claxonează | Corneliu Traian Atanasiu [15.Dec.05 12:05] |
| Asta e de fapt lupta noastră cotidiană. Să ne săltăm un pic din platitudinea prozaică a vieții, să dăm un pic de relief liric prestației noastre existențiale. S-ar putea să fii într-un moment atît de dramatic încît e musai să coși gura spurcată a lumii. Vorbești ca o gospodină care se trezește mereu să întețească aurora. Atentă tare la virgule, punctele sînt treaba dînsului. Vezi, așa-s femeile, s-ar împiedica, dar cine să le pună piedică? Se aude, ai legătura. | |
| = Corneliului | Alina Livia Lazăr [15.Dec.05 16:09] |
| De la goblen, am trecut direct la croitorie. Cu șușotelile aferente ale vecinei mele, proza. Că despre ea zic. Nu prea ne pupăm des, dar când o facem, e cu patimă. :) Despre piedici, știu că împleticite mai sunt căile Domnului... De aceea, vorbesc prin semne și după semne mă iau. Mulțumesc pentru AUZ :) prietenesc, li | |