| = la gura sobei... | Ioana Veronica Epure [01.Dec.05 12:55] |
| Ca de obicei, textul tau cald, ca o poveste spusa la gura sobei, m-a dus inapoi in timp cu vreo 10 ani, pe acolo prin Arges, unde mi-am petrecut copilaria. Esti un minunat povestitor, iti multumesc pentru aceste moste de intoarcere in timp, de regasire. :) Cu prietenie, | |
| = e iarna, doar la gura sobei povestile prind viata | Maria Prochipiuc [01.Dec.05 13:51] |
| La noi se zice un ciocănel, la voi se pare că e mai mare măsura, da așa este, după zonă și...frumoasă povestea potcovarului, mare meșter în a spune povești cu ochiul dracului, păi există parcă și o expresie dar duce mai mult spre bani, dar cred că rădăcina de acolo este de la aur. Interesant este textul tău pentru faptul că nu denaturezi cu nimic vorba ținutului, totul e ca și cum te-ai afla acolo indiferent în ce loc citesti. Vezi tu, dacă erai din vremurile de acum nu mai mestecai tu paie , acum e ceva special pentru așa ceva. Frumoasă stare domnule prozator, păi până nu guști nu poți descrie starea, sau poate nu o înțelegi pe a celorlalți. E un moment acolo care seamana a domnul Goe, pai, și parcă și mam mare, ți-ai făcut feliu cu mâna ta drăcușorule... Pasaje deosebite , cu imagini pe măsură: Eu mai încolo, joc pământul în picioare ...parcă a început să joace. Joacă și Poșircă, joacă și povarna, joacă totul. Mă lovesc de gard, de zid, de pomi, toate stau în calea mea. Un miros de țuică o trăsnește de cum intră. Își face semnul crucii și scapără un chibrit. În lumina slabă a chibritului mă vede chircit în mijlocul patului, peste perne și macaturi de sărbătoare. Mă întoarce pe-o parte, pe alta, mă ciupește, sunt mort. Am numai un ochi deschis și ăla sticlos. - Tanti, dă-i must de baligă de cal, imediat își revine. .Mirosul de baligă, gustul amar, mă fac să strănut, să țip. - A intrat și-n pielea ta un drăcușor. S-a cuibărit aici în ureche și el te-ndeamnă la rele. Îmi desface totul de pe mine și mă mânjește cu miere. O toarnă ca pe o smântână apoi o răspândește pe picioare, mâini, față, burtă, peste tot. Mă înfășoară într-un cearceaf nou. | |
| = "pruna grasă dă țuică bună" | Dănilă Florentina-Loredana [01.Dec.05 15:26] |
| De astfel de povești îmi e dor mereu. În cea de față, ai scris cu mult farmec niște vremuri apuse, candoarea și "drăcoșenia" (iertare pentru cuvântul care nu știu dacă există) dându-și mâna în mintea și comportamentul unui copil. Personajele din preajmă-i sunt pitorești, vorbesc doar atât cât trebuie pentru a se descrie singure. Mi-a plăcut și mama, care întotdeauna știe ce are de făcut, când puiul ei se află la ananghie...:)) | |
| = In coada de ....fereste | mardale stefan [01.Dec.05 20:54] |
| De unde sunt parintii mei, din Baragan,mieilor adolescenti li se spune carlani.Caii adolescenti sau copii sunt manji.Povestirea curge frumos ,tandemul mama-fiu e sanatoasa coloana vertebrala , sfarsitul e normal se termina cu coada.Oare a cui coada? | |
| = Povestea încă e vie ! | Nicolae Diaconescu [06.Dec.05 22:32] |
| Dragă Ioana, O poveste la gura sobei trăiește dacă tu sau alți cititori o "gustă". Din ceea ce spui rezultă că te-ai înfruptat, adică e vie. Numai bine. | |
| = Fă rău, fă rău, fă rău !. | Nicolae Diaconescu [06.Dec.05 22:41] |
| Dragă Maria, Tu l-ai ascultat pe Michiduță vreodată? Dacă da, abia aștept să-mi povestești. | |
| = Esența acelei lumi, umanismul . | Nicolae Diaconescu [06.Dec.05 22:54] |
| Dragă Loredana, După cum spui, personajele din poveste sunt atît de pitorești încît mă întreb, oare au existat vreodată? | |
| = Cine are coadă să-i trăiască ! | Nicolae Diaconescu [06.Dec.05 23:03] |
| Salut Ștefane, Cînd nu mai ai coadă, fie ea și a lui Michiduță, abia atunci conștientizezi importanța ei ! | |