| = părere | Liviu Nanu [29.Nov.05 16:00] |
| Un poem bun. Cred că puteai renunța însă la "și-și" din prima strofă. Am remarcat primele două strofe (cu refren cu tot). | |
| + "un somn pe măsura unui om care nu doarme în el" | Ela Victoria Luca [29.Nov.05 16:48] |
| Un poem în care singurătatea este refrenul fiecărei zile: "cartier fără nume al ceții". Fiecare adevăr aici înscris capătă consistența nisipului de sub pleoape, prea multe dune lasă sufletul să rămână Irod. Copilul cel fără de adormire își leagănă încă "sufletul cerebros". Autodefinit în acest poem "un fel de viperă atroce urmărind șobolanul de piatră", poetul caută "ca umbra unui anestezic" simplitatea existenței. Luciditate crudă, "șobolanul de piatră" își urmează labirintul sinaptic, nelăsând odihnei loc: "seara imită decupaje deja existente cu totul înspăimântat de cuvintele pe care le-aș putea inventa" Până la neputință, sleit de cuvinte și mai ales de cele ce nu se pot cuvânta, "am lanțuri la picioare și înaintez pe un drum necunoscut". Remarc originalitatea poemului, îmbinarea rațională a metaforelor, personalizărilor și comparațiilor, fără a perturba stilul și linia poetică, fără a atenua afectul, starea și îndeosebi fără vreo disonanță în compoziție și ritm. "Căluțul meu orb" este destinul. Aici doar un semn că eu apreciez acest poem și admir "creierul - un câine memorând arome" care a dat sens acestor versuri. Ela | |
| = liviu, | bazil rotaru [29.Nov.05 17:12] |
| ma concentrez prea mult pe ansamblu si ratez, evident, aspectele de amanunt. ai dreptate, am rezolvat, multumesc! | |
| = cutezanta si ispasire | bazil rotaru [29.Nov.05 17:16] |
| poezia daca nu ar fi si cutezanta si ispasire, noi poetii, ar trebui sa gasim alte infernuri sa le marturisim. poetul cu vedere la moarte, este o alternativa, cred. multumesc de comentariul elaborat si inteligent, nu te dezminti! | |
| = “căluțul meu orb”… | Monica Manolachi [29.Nov.05 21:30] |
| Ce bine că te-ai regăsit într-un copil! Așteptam așa poem… Un fel de luare de la capăt, de pornire la drum. Am zâmbit toată ziua în sinea mea gândindu-mă la “căluțul meu orb”… - să știi! – a cărui imagine pare să refuze lanțurile, piatra, atrocitatea care poate îi sunt proprii, dar de care se dezbară. | |
| = Cine știe... | ioan peia [29.Nov.05 22:22] |
| Cum nu mă prea pricep să dau cu zarurile pe-aci, făcând pe jucătorul inspirat, nu o să încerc să ferchezuiesc un comentariu abscons din care să reiasă că, doamne! ce deștept am fost, cum am înțeles eu lucruri de care alții nu au habar!... văd doar ceea ce transpare ușor, la prima vedere, ca fiind o stare morbidă, degradantă, prelungită până în "insomnia" care " se cuibărește în sinapse/ ca umbra unui anestezic", - vers absolut deosebit. Nu mă satisface "am lanțuri la picioare și înaintez/ pe un drum necunoscut", pentru că mi se pare a ieși cumva din consecvența stilistică a poemului. Refrenul, iarăși, este foarte bine găsit. "sufletul meu cerebros – " parcă îmi trezește amintiri din Nichita, dar nu mai știu exact de unde. Oricum, luăm act de evidența versului și repetăm un truism: cine știe, cunoaște! | |
| = spleen | Fluerasu Petre [29.Nov.05 23:42] |
| Poem frumos... Insa cam prea des ai folosit sintagma : "sunt eu copilul irod"... In rest un poem lucrat cu grija, insa care reuseste sa pastreze intacta senzatia de spleen a autorului... Nu stiu daca asta este cazul, insa cel putin asa interpretez eu... Succes Petre | |
| = O bere pentru calul meu! | bazil rotaru [30.Nov.05 08:52] |
| Într-un copil, da, Monique! Nu prea înțeleg căderile inevitabile oricăror structuri, nu înțeleg cauzalitățile secrete ale proceselor ireversibile etc., etc., etc… Mulțumesc! | |
| = Cin’le paște le cunoaște! | bazil rotaru [30.Nov.05 08:53] |
| Ioane, ai dreptate în ceea ce privește drama. (Când nu ai tu dreptate?) Și, da, am dat o raită prin vechile tipare dar am ieșit repede din planctonul acela înecăcios. Am ales deliberat și riscul acestei puneri față în față din motive de incantație; în ultima vreme mă feresc să mai comit fantezii orgolioase și „rele”. Mulțumesc! | |
| = Petre, | bazil rotaru [30.Nov.05 08:53] |
Imaginația scoate monștrii din mituri cu acoperiri ba mai viscerale, ba mai monotone. Am vrut sa pigmentez expresia unei drame personale dar fără violența biblică. Mulțumesc și ție. | |