| + "amandoi într-un grăunte de piatră" | Ela Victoria Luca [20.Nov.05 19:19] |
| Poem al căutării de sine, între tristeți de plumb - "balada ascunderii norilor/în plumbul topit ca izvoarele verii" - și lumini fără himere - "își ard umbrele de ibis... au cântat cetății/despre lumina soarelui flash-back în pustiu/ca un tic". Construcție complexă, arhitectură poetică densă, ferestrele parcă lipsesc, rămân doar mici fante prin care se strecoară ideile, lepădate de simbol, descoperind trăiri: "dacă ridic pleoapele irisul meu stâng va fi îngropat în celălalt". Joc de clar-obscur, de rece care arde și arșiță care îngheață, e ca și cum sentimentul arde până la luciditate și mintea îngheață până la topirea de sine în sine. Umărul drept, cel ce ddăruiește, ochiul stâng cel care primește. Poemul e plin de contraste, care ating un echilibru într-o zvâcnire lirică inedită. Ușor ermetic, lasă cititorului sentimentul că te afli într-o cetate de suflet închis în turn. de acolo privește lumea, se privește pe sine, iar orologiul, în al treișpelea ceas, în-doind timpul, descoperă jumătatea. "Foarfecele albastru de gheață întors" taie himerele, rămâne "ochiul pentru ochi" ca o trezire la realitate. Bruscă. Necesară. Condiționalul "dacă" nu lasă timpul în-doi-T să se desăvârșească, dar poemul rămâne îmrejmuit de același mister. Deosebit, găsesc o schimbare în Poet, o altă compoziție, stilul este recognoscibil, expresia are ceva din jocul magic al ielelor în jurul apelor. Remarc textul pentru alura originală și ineditul îmbinării figurilor de stil. Și pentru armonie, ca o baladă pentru timpul regăsit în formele de plumb. Ela | |
| = părere | Dinis Adrian [20.Nov.05 19:21] |
| Eu cred că este deja un clișeu acest tic urmat de tac. E destul de comun și a apărut deja de multe ori aici pe www.poezie.ro. Îl am și eu în unele texte. Nu știu care a fost primul. E într-adevar frumos, dar deja nu mai este autentic. | |
| = of! :( | silvia caloianu [20.Nov.05 20:14] |
| "îmi arde ceaiul umărul drept"? cu greu am citit textul acesta pana la ultimul cuvant. + clisee. tehnice si expresive. de pe site. (exemplu de cliseu tehnic lansat de mine candva, de care inca mai fac uz si care a umplut siteul: "mă leapădă mă fac țintă / mă lovesc"..."ma"... sirul poate continua.) | |
| = ceai cu mine | Daniel Bratu [20.Nov.05 22:11] |
| Ela, multumesc, analiza ta e profunda, expresiv-luminoasa si trece prin “foile de plumb”, ajunge in spatiul acela dintre lumi, la dezordinea captiva inghetului, la re-apropierea de forme translucide, reminiscente, la catharsisul fantomatic al simbolului selenar de intelepciune -ibisul, la foarfecele divin separator al zilelor, la instabilitatea vegetala - grauntele, alternanta surprinsa ermetic in piatra, subpamantean, odata cu greierii, ca triplu simbol (viata, moarte si inviere), inghetat, fotografie “fosila” (cantecul lor a fost “inutil”, “in pustiu”, deci “baladele” lor sunt un tic, care “trebuie sa taca”, ), totul inchis in matricea sinelui, dedublat (“…irisul meu stâng va fi îngropat/ în celălalt pliat tot stâng...”), Adrian, multumesc, cred ca ai dreptate, nu stiam ca expresia e asa utilizata in site, imi pare rau ca nu m-am oprit la timp, macar eu, daca altii spui ca nu, cu utilizarea “cliseului”, am scos acel “tac” din final, pentru ca poate exista si implicit si da valoare mai mare celuilalt sens al lui “tic” Silvia, multumesc, imi pare rau ca ai ajuns asa greu la ultimul cuvant din primul vers, imi dau seama ce eforturi ti-au trebuit pentru lecturarea intregului text, chiar daca ochii iti erau deja familiari acelor “clisee”, dupa cum bunul tau simt de observatie s-a lasat exprimat, oricum, pentru ca n-am mai avut timp de citit ce se scrie prin site in ultima vreme, iar ceea ce scrii tu, cu atat mai putin, te rog sa faci o lista de cuvinte, incepand de la “ma” si pana unde consideri, sa stiu si eu (si ceilalti, desigur) daca scriind vreun text in limba romana nu te plagiem, “of” * *(pauza de respiratie - Silvia Caloianu) | |
| = zvicnește travaliul!!! | Bogdan Sevra [20.Nov.05 23:31] |
| prea multe obiecte, dar ce-s multe obiecte la un poem sănătos. îmi place, așadar, că se simte zvicnind travaliul stilistic!!! | |
| = scuze scuze | silvia caloianu [20.Nov.05 22:46] |
| am zis de ceva care vine de la mine si a umplut siteul asa ca nu era neaparat sa ma citesti pe mine ca sa te "contaminezi" eu am intalnit constructia la Michel Martin si m-am trezit obsedata m-am trezit debitand cliseistic a devenit un fel de a fi al meu pentru ca mi-a venit ca o manusa temperamentul acela multi dintre comentatori mei opiniile carora conteaza pentru mine imi faceau observatie pentru ca au inceput sa se plictiseasca acum e dupa cum am spus: plin siteul. sper ca acum ai inteles: m-am referit la un cliseu tehnic - doar despre atat afirm ca vine de la mine - am oferit si exemplul. despre alte clisee nu am timp. scuze. | |
| = multumesc, ok | Daniel Bratu [20.Nov.05 23:20] |
| Silvia, multumesc indoit (de doua ori adica), pentru cel de al doilea comentariu, iti accept scuzele, parerea mea e sa nu te mai "trezesti obsedata" si ...atat, iar de celelalte "clisee" ale tale nu numai ca eu "nu am timp", dar ma intereseaza cum nici nu gandesti de putin | |
| = Interesant | Daniel Ciolea [21.Nov.05 03:22] |
| Dragă Daniel, două scuze îți datorez: 1.Din poezia ta n-am înțeles altceva decât că tu ești foarte trist dar că îți place la Vama Veche. 2.Privind scurt pagina ta, am considerat că ai ca meserie aceea de pompier. La locul de muncă se pot întâmpla multe, iar asta nu mai e artă! Dacă nu te deranjează, aș profita prin a da aici un sfat celor care se "simt": nu mai folosiți persoana întâi singular in scris căci este marcă înregistrată. Spre exemplu, în prop. "Eu Mă Duc să mănânc la Măc Donald's" avem de-a face doar de proprietăți protejate legal și intelectual. Cu stimă și pe curând, Daniel | |
| = five o'clock tea?! | dan mihut [21.Nov.05 03:23] |
| sau din ciclul "da' cu ceaiul ce'ati avut?!" lasand gluma la o parte, domnule bratu... pe alocuri, textul dumneavoastra si cheia textului dau senzatia de paralelism. prin abandonarea aparenta a anumitor elemente de legatura se produce o refluidizare a textului, dar si o prea fortata ambiguizare a sa. raman la ideea ca al doilea fragment al ermeticului dumneavoastra poem este superb scris. va hraneste ideile extrem de bine. in speranta ca nu voi starni aceeasi iritare precum silvia caloianu (iritare sau imfatuare?!), neavand nici cea mai mica pretentie sa ma cititi, astept o "punere la punct". sau nu! daca nu deranjez, voi mai trece. | |
| = tele-grafic | Daniel Bratu [21.Nov.05 11:38] |
| Bogdan, multumesc, firesc, dupa atata travaliu, ma asteptam ca textul meu sa aiba parte si de (Bogdan) Sevra, je merci, :) zvacnirile mele stilistice iti transmit si ele ca asa e, a la travaille comme a la tramvaille, cu un picior ramas pe scara Daniel, tizule, multumesc, nu e nevoie sa te scuzi, daca ai inteles eronat un text, un profil, cu o "privire scurta" era normal sa se intample asa, in privinta sfaturilor, "hai, ca ma'c ane" :), cu stima re(loaded), foc la ghetre, pe domnule mihut, multumesc, consider ca - "ambiguizarea" e doar aparenta, nu si "fortata", presupunea doar cunoasterea unor simboluri; - sunteti prea generos cu ultimul fragment al textului meu; - poate ca n-ati gresit cu acea caracterizare a raspunsurilor mele precedente drept "iritare" (normala, dupa genul acela de comentarii neargumentate, in care "fierea" balteste); - sigur v-ati grabit cu interogatia retorica, presupunand infatuare (nu "imfatuare", daca imi permiteti corectura), precum si referitor la eventuala "punerea la punct" (m-ati fi inteles altfel daca ati fi citit raspunsul meu, incluzand si modificarea textului, la observatia, pertinenta, din comentariul lui Dinis Adrian); - nici eu nu am "pretentia" de a fi citit de catre dumneavoastra, dar fiti sigur ca daca veti mai trece pe la textele mele, nu va fi nici un deranj | |
| = Felicitări | Ela Victoria Luca [21.Nov.05 12:51] |
| Revin pe această pagină pentru a-l felicita pe Daniel Bratu atât pentru apariția sa în antologie, cât și pentru publicarea prezentării cărții Ancăi Anghel Novac, "Exercițiul urmei", prezentare inedită prin iscusința conturării portretului de autor. (Daniel Bratu: "Exerciții de lectură" - "În fiecare clipă, transformările ne cuprind, sunt vârste ale cuvântului care, se știe, la început a fost. Tablele de valori, construite pe scările timpului, suportă în permanență prefaceri, iar jocul profund al relativității desface urmele, inoculând teama pistelor false..." (Ed. Liternet) Felicitări și admirația mea, atât Ancăi Novac, cât și ție, Daniel Bratu. Ela | |
| = parere... | Ioana Veronica Epure [21.Nov.05 13:42] |
| Nu as vrea sa repet o idee deja exprimata, dar poezia ta mi s-a parut foarte grea. M-am pierdut printre detalii, sunt foarte multe idei inghesuite parca, si, desi eu nu am recunoscut nici clisee nici constructii `obosite`, asa cum ti-a fost reprosat, mi-a fost oarecum greu sa duc lectura pana la capt. Cred ca trebuie aerisita putin, e prea densa. `cu fiecare buză de-a nopții ce-mi zice balada ascunderii norilor` Exact intre aceste doua versuri se produce o ruptura, ceva nu se leaga, am citit de mai multe ori inceputul, senzatia de ruptura nu a disparut. Ultima strofa mi-a placut, e mai fluida, si, ai dreptate, acel `tic` - fara `tac` - este bine potrivit, da ultimei parti a poeziei structura circulara. Sper ca nu am fost prea indrazneata. Cu prietenie | |
| = palinca de la sase dimineata | Andu Moldovean [21.Nov.05 16:30] |
| Hopa... a devenit Dedalul abstract de cand nu am mai dat cu nasul meu mare si inutil (dupa unii) prin pagina lui... Si ii reuseste (schema) asta mai bine decat deja celebrele lui apocrife. Va zic eu, printre "obiectele" Dedalului se afla cateva care, asezate asa cum trebuie, rezolva ecuatia asta a impartirii pe din doua a lui treispe la sase. Bobadil P.S. Mie, sincer, nu mi-a placut turnura dar am apreciat-o. | |
| = alte si alte multumiri | Daniel Bratu [21.Nov.05 19:23] |
| Ela, multumesc din nou, felicitarile si admiratia se cuvin nu mie, ci Ancai Anghel Novac si redactiei liternet.ro, precum si celor care au reusit asezarea de anvergura in pagini de antologie a unei parti din poezie.ro, si tie, bineinteles, pentru prezenta in antologie si gandul generos exprimat aici, Ioana, multumesc, comentariul tau poate fi dat exemplu de talent si bun simt multora, din punctul meu de vedere (si nu numai al meu), textul nu este “greu”, a si fost "explicat" anterior, impresia de ruptura apare, ai dreptate, dar dupa al patrulea vers, exista apoi o aglomeratie de simboluri in trei versuri (“trecute peste frunte de sare meduzele/ brumelor ascund clipele ridurile tăcerea/ își ard umbrele de ibis prin incizie dimineții”), sugerand incordarea, compresia orelor diminetii, intre noapte si zi, intre anotimpurile sinelui, fluiditatea e inlaturata, aparent, tocmai prin utilizarea neuzuala a juxtapunerii, ca procedeu (alaturari fara cuvinte de legatura) de dublare a sensurilor, ultima strofa e o concluzie, se leaga si cu titlul, asa este, impresia fiind indusa, imagistic, si de acel flash-back solar, Hopa … Bobadilu`, multumesc brazule, in text era vorba de ceai, nu de palinca, dar aburii din launtruri, cu pofta pornita, probabil, te indeamna si aici la "deja celebrele" clownerii, nu e palinca, nu, Bobadile, nasul tau s-o fi lungit el, dar e tot astupat, insa o dusca iti pot da, daca imi promiti ca vei canta (nazal sau nu) la alta masa (text), “noua” o sa ne mai “zici” si alta data (te credem asa, impli(ti)cit), ca doar esti simpatic, ce mai, ok? | |