Comentariile membrilor:

=  cu ochiul cel verde mac violet	Tania Cozianu [16.Nov.05 18:56]
... știam, aveai să privești în ochiul albastru povestea pajurei.. "Este felul fetei de cioburi, să caute în oglinzile toamnei, răspunsul." și te vedeam cum vii dinspre capătul de răsărit al infinitului te învârteai de trei ori pe călcâie mă priveai 'atentă în ochiul cel verde' îmbrăcai în fiecare seară 'rochia alice' privește, dintr-acolo are să vină 'pasărea cu aripi de cenușă' "pajura... Cine o vede? Cine o crede?" știu.. aveai o cutie cu balerine sălbatice mă uitam uneori la ele era în noaptea "în care încolțește în grădină Pajura" înspre dimineață prindeai zâmbet de lună ziua îngenunchea în lut "Atunci, i-am dat o bucată din mine:- inima dreaptă și marea s-a despicat în două... " îmbrăcam povestea de la început, ca pe o patimă nouă, neștiută, neînvățată "și calea-mi-verde mac violet-, se ținea după mersul Lui" luam povestea în sensul tuturor acelor de ceasornic, de-cine-știe-câte-ori
=  bucurie a povestilor de suflet.	Nan Florian [16.Nov.05 20:05]
Carmen Mihaela Visalon si povestea povestilor cu pajura si feti-frumosi dar si povestea porcului cu ... ah gurile si ah pantecul si cu un vers de zile mari "Ziua aceasta care poposește în lut nesătulă ca o seceră scrijelind gropa marianelor" fericit cel ce vede crede paste neasemuita bucurie a povestilor de suflet. Carmen Mihaela Visalon ... ca un copil care isi spune cele mai frumoase povesti.
=  Parere	Posogan Horea [16.Nov.05 21:17]
O poezie frumoasa cu referinte biblice si mitice ce ascunde parca in spatele ei un regisru putin mai grav si mai trist ce pune ascunsul sub semnul intrebarii: "Cine o vede? Cine o crede?"
=  Metamorfoze	carmen mihaela visalon [16.Nov.05 23:01]
Tania, Pasare de foc, pasare maiastra, pasare care, din 30 in 30 de ani, isi inmoie penele in apa vie a Irodanului, cu un cap privind la nadir, cu un cap privind la zenit, de 3 ori considerata faptura mitica, caci, asa cum spunea Romulus Vulcanescu in Mitologia Romana, indeplineste functiunile incredintate de nefartat, fiind concomitent:"mesager divin, cursier divin si demon pseudoavimorf”, sa-ti fie aproape, cand vei dori sa strabati pamantul in lung si lat, sa culegi marul de aur al iubirii, sau pur si simplu, sa rapesti muza si s-o inviti la un pahar de gin, servit in zbor:) Pasadia bunule, In toamna fiind paduri cutreieram si ma trezeam ades langa izvor...privind la demoni, cum se arunca in mare, si cum se intorc "limpeziti" de iubirea Fiului Omului. De ce oare pretul este atat de mare(?)- ma intreb in fiecare zi. Te rugasem sa nu stergi poezia despre tenebrele din groapa marianelor, pentru ca cine nu se recunoaste, fie si numai pret de o clipa, in tipatul disperat al copilului condamnat incurabil (???) la suferinta nu poate sa pornesca pe drumul spre Sine. Vorbesc din carti, in speranta ca, poate, poate, o sa auda si fariseul ce mi-s (: Horea, Am rasfoit de curand o carte semnata Antoaneta Olteanu. Metamorfoze ale sacrului. Langa povestea cu scroafa :),este narata o poveste scotiana asemanatoare: ”Un tanar era urmarit adesea de de un grup de vrajitoare care luasera chipul unei pisici. Odata noaptea, tanarul si-a luat inima in dinti si le-a alungat cu sabia. A reusit sa taie laba uneia dintre ele. Luand laba animalului cu el, a doua zi, a reusit sa constate ca era un picior omenesc, prin intermediul caruia a putut mai tarziu sa o gasesca pe posesoarea lui. Intrebare: "ce ne facem cand descoperim ca demonul cu 9 vieti suntem chiar noi? Avem puterea sa ne exorcizam?" Onorata de vizita.Cu drag,
=  mersul pe ape	Ela Victoria Luca [16.Nov.05 23:29]
"Făt-Frumos, când întorc capul, să știi că mi-e foame." Ah!,gurile... Atunci, i-am dat o bucată din mine:- inima dreaptă și marea s-a despicat în două, îngropându-l pe faraon." Inima dreaptă, ochiul verde-mac-violet, îngroparea faraonului și noaptea încolțită, cine-o paște; ziua poposind în lut - cine-o vede, dincolo de orice simbolism, aduce spre ochii mei o renaștere. Fiindcă din despicarea mărilor în două apare un alt țărm. Sau o altă apă. Sau altceva. Să mergem mai departe, povestea nu, nu se încheie aici. Incadescența mersului pe ape este unul din sensurile pe care vei continua scrierile. Ela
=  mi-e foame	Monica - Nicoleta Făgețean [17.Nov.05 08:51]
si mie mi-e foame, carmen-mihaela, de cel ce poate sa taie ca apoi sa intregeasca si sa iubeasca mo
=  Pe calea verdelui mac	Daniela Pall [17.Nov.05 09:25]
Noaptea aceasta negrăit de frumosă, desmierdare de ape repezi, ca o balerină cu zîmbet de lună, răsucită în pîntec de însuși maestrul zborului..Cine o vede? Cine o crede? Cine va merge pe calea verdelui mac violet? Acest cîntec poveste are o forță imagistică inedită, o frumusețe incandescentă.Din inima dreaptă sorbind apa vie învie pasărea cu aripi de cenușă și marea se deschide în două, înghițind vechile legi ale Babylonului.
=  "a fost odată ca-n povești"	Dorina Maria Harangus [17.Nov.05 11:16]
Sunt minunate versurile " ziua aceasta care poposește în lut nesătulă ca o seceră scrijelind groapa marianelor"...Și tot poemul are atmosfera basmelor prin care "maestrul zborului" ne poartă, mai mult el răsucește în pântec povestea, dându-i forma ei de spirală. Spuneam eu că poezia ta e pentru inițiați. Pentru "cine vede" și "cine crede". Un îndemn să ne deschidem prin ochi, sufletele?
=  Daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti	carmen mihaela visalon [17.Nov.05 17:17]
Ela, Ma bucur ca dincolo de "orice simbolism" ai remarcat, nu starea alterata a constintei, ci expresia incandescenta a adevarului ultim. Bhagavad Gita spune ca Sinele divin se afla in inimile tuturor oamenilor si este eul nostru etern. Iar cel ce ajunge la Infinitul Suprem (DUMNEZEU) lasa in urma apa verde de acasa spre pasterea cailor:).Singura lui problema este sa depasesca faza nigredo.Cu ajutorul unui scriitor-psihanalist, totul devine posibil. Mo, Sunt atat de fericita, atunci cand gasesc un semn de la tine, pe pagina ta sau pe pagina mea. Stii? Indiferent cat de draga imi este nesatula asta de Pajura in ubicuul ei zbor, tot intru "in greva", ori de cate ori, trebuie sa mai tai o bucata de calcai si sa i-o intind ca ofranda. E greu sa renunti la iluzia ca poti sa iei in stapanire pamanul. Intalnirile de pe cale isi au "fericirile" lor. Daniela, Fara potcoave, calul meu, mai rataceste din cand in cand pe pajisti,pentru ca numai in invelisul de carne lectiile fiintei ne sunt accesibile. Incerc sa privesc in ochi oamenii de lumina, doar, doar, ma voi molipsi. Nu dau nume, ma rezum sa precizez ca persoanele de fata nu se exclud, chiar daca, sunt atat de scumpe la vedere, si peste toate cele, mai sterg si texte:) Dorina-Maria, Astept un dialog al pajurei cu umbra, pe care sa-l interpretam impreuna in teatrul de apa verde mac. Spectator ne va fi ecoul adevarului. La sfarsitul spectacolui vom primi dreptul la iesirea din ou si o floare de lotus. Voua, Onorata de prezenta voastra aici.
=  verde pajură de mac violet...	Gabriela Pierre [17.Nov.05 17:18]
"mărul o ademenea. proaspăt, parcă îmbrumat, așa fraged, aromat, ce zemos-din pîrguit, parcă miere a mustit. cît de luminos la fel, de parcă străvezi prin el." atât cu drag petit Pierre...
=  pasarea cu aripi de cenusa e de vina	Daniela Pall [17.Nov.05 18:42]
Iarta-ma daca poti Carmen, ca eu nu pot. Am sters textele pentru ca mi s-au parut prea pesimiste si eu nu vreau sa fiu pesimista acum... Imi iubesc mult prietenii de suflet doar pasarea cu aripi de cenusa e de vina pentru ca nu se regaseste intr-o lume ale carei valori par a fi rasturnate cu susu-n jos.E infometata si trista si doar din cind in cind, atunci cind mai primeste cite o bucata de inima se-nveseleste si vrea sa zboare din noi.
=  De la marul verde mac la pajura, un drum mic pentru omenire, mare pentru om	carmen mihaela visalon [17.Nov.05 20:17]
Gabriela, Merit eu sa fiu iubit? Tocmai de SINE, Eu care am mai gresit? Voi sti sa te port in gand Sa nu te uit, sa nu te mint,nicicand? Este o intrebare retorica? pe versurile unui slagar celebru din vremea cand, Adam si Eva erau goi si nu se rusinau. Iti multumesc pentru dar. Te superi daca il fac rai, si-l impart cu Daniela Pall?:) Daniela, Tu stii mai bine daca te ajuta la ceva sa stergi niste poezii "frumoase", doar pentru ca lumea este cu "susul in jos". Daca lumea ar fi cu susul in sus, ce nevoie ar mai avea de poeti? Poetii, precum corbii si racii, si cicanitorile si Anubis au fost "inventati" de Dumnezeu sa vindece copacii, sa scape lumea de starvuri si sa redea sanatatea apelor...pescuind din adancuri culorile verde mac...