| + metaphor | Raul Huluban [16.Nov.05 15:47] |
| Plecarea si poezia pornesc mereu din alb, alb-verzui, din semipretios, din acest “Jad” al existentei care deja contine pretiosul invaluit insa in surplusul altor componente care nu intotdeauna aduc clarul si limpedele. Prin simboluri se incepe reliefarea acestei Esente si Poezii in spatele mastii imaginatiei, care ia calea succesiunii secventelor de real tinzand spre inaltare: astfel copiii sunt fara “plans in buzunarele” inimii si batranii nestingheriti in fata mortii datorita acestei intrari a spiritului (pregatit, trecut peste pragurile parcurgerii) in “orasul de jad” luand cu el parti uneori ale vechiului, ale amintirii, insa intotdeauna in alb. Pentru Om poate fi pasirea mai aproape de Ideal, pentru Scriitor pasirea mai aproape de Ea, de Poezie, tocmai prin folosirea acestui Jad (de un luciu sticlos, folosit la confecționarea unor obiecte de artă). Textul curge natural si nu se impotmoleste in imagini care sa abunde in explicarea acestui inefabil sau care sa scoata din taina intentia poetica; deasemenea nu simt versuri care sa necesite slefuirea, revenirea asupra lor. Poezia este condusa de o atitudine care se simte pe intreg parcursul si devine categorica, grava, sau revoltata la simtirea surplusului (pamantescului, vechiului) ce poate interveni in creatie (“nici un ban de irosit pentru ziua de ieri” / “am plecat fără să întreb”), tinzand doar spre desavarsirea Jadului. O poezie care se citeste invers omenescului. | |
| = De jad sa fie! | carmen mihaela visalon [16.Nov.05 17:13] |
| Rar mi se mai, intampla sa vad, de pe marginea cerului, un OM, pasind pe calea orelor santal spre orasul de jad. Sa fie rationalizarea luminii de vina, sau eu? Cele din launtru, cele de-afara, asemena..Nu te intreb din ce perioada dateaza hartile ib, cu ka-ul si ba-ul lor.. Spun doar atat. Eu nu am o stea pentru tine, am un firmament care asteptata sa se nasca constelatia de santal. Concluzia: la munca, tovarasa Ela!Cu drag&admiratie. | |
| = atingere | Bianca Goean [16.Nov.05 17:38] |
| Ela, cu tot riscul unui OT, spun: sunt inca o data uimita de mersul nostru pe marginea acelorasi semne, adancirea inspre aceleasi ape :-) Si, in acelasi timp, admir "atingerea" deja inconfundabila a mainii tale pe cuvant. Despre alte cele vor spune altii, eu sunt inca uimita... :-) Drag, Bianca | |
| = răspunsuri din oraș | Ela Victoria Luca [16.Nov.05 21:03] |
| Raul, privești bufnițele acelea și cred că ești printre puținii care au văzut cum de fapt ele dau sens invers în poemul meu. Mulțumesc pentru cum reușești să mă vezi în totalitatea mea, de om și de poet, aoclo unde poet este încă scris cu minuscule. Nu voi mai irosi bani pentru ziua de ieri, orașul de jad are deja o anume strălucire, dincolo de vechiul ce încă persistă. Carmen, privește mersul omului printre silabele deschizătoare de lumi. Nu știu unde voi ajunge îna ceastă peregrinare, cert este că întrezăresc ceva. Orele de santal nu s-au oprit. Orașul are timpul lui. Femeia scrie. Ceva ai intuit. Te las să descoperi mai departe. Dalba, convergențele și sinergiile sunt adesea dincolo de sfera conștientă a vieții noastre. Și eu sutn încă surprinsă când apar, câteva momente, după aceea îmi dau seama că aici există un firesc. Atingerile cuvintelor îmi doresc să aibă temeinicie. Ela | |