| = everything counts | Raul Huluban [16.Nov.05 14:07] |
| Fotografia si adancirea ranii in poezia ta merge mai departe unde totul e posibil ca in “Supradoza”. Uneori totul se roteste in scrierea ta luand noi valente si aparand in ipostaze imbunatatite simtindu-se progresul si continuitatea. Vis-à-vis de acesta afirmatie se pot face trimiteri la acele serii vechi ale tale “jurnal cu tine, o lighioana si restul lumii” dintre care imi aduc aminte de “sunt o reptile verde” in care exista un vers “sângele meu este întotdeauna la fel cu sângele tău” putand fi considerat un axis mundi revenit in scrierea acesta a ta, oarecum restrangand/ rezumand ideea “filmului” pe care era construita “jurnalul cu tine…”. E frumos sa vezi un episod nou, un altul si un altul al aceleiasi ipostaze vechi, cum bantuie, nelinisteste, si se asterne inca o data intr-un nou episod/ secventa, progresand atat prin imbunatatirea fondului cat si adoptand o alta forma. Este de subliniat reusita de a axa scrierea in acea zbatere a Ei care-L cuprinde, iscand un tremur in toate cele patru parti ale textului prezent. Succedarea partilor este bine facuta chiar daca se pot observa unele intreruperi de cadru si reluari, unele treceri si felul cum acestea sunt “cusute”. Aparentul sau chiar existentul dialog (nu doresc a fi exact in interpretare, considerand ca nu aceasta este rolul unui oarecare commentator/critic dupa cum zicea G. Calinescu in ale sale Principii de Estetica) se ridica si continua pe existenta unui fir al povestirii cuprinzand toate cele 4 scrieri. Lasand aparenta unui dialog incitant in intelegerea cititorului, acesta este nimic altceva decat monolog, iar intamplarile si intelesurile sunt redate tocmai pentru ca Ea sa le inteleaga, si nu miza pe o redare gradate si frumos mestesugita cum se poate interpreta. It’s something that seems to contradict itself. Mi-am oferit placerea de a-mi vorbi despre textul tau; la urmatoarele promit si o oarecare tindere spre critica si nuantarea partilor si scartaiturilor minore. Iarta lungirea mea, sufar de acelasi lucru ca B. Perdivara. | |
| = day after day after... | ioana cheregi crișan [16.Nov.05 21:20] |
| Raul, bucuria este a mea. sunt foarte impresionată de puterea ta analitică, de ochiul format în a vedea detaliul, dar și ansamblul. cel mai mult mă bucură faptul că ai înțeles apartenența la un întreg a fiecărui text. la fel ca și zilele, se succed diferite, dar le percep subiectiv și le spun așa. aștept câteva priviri mai critice din partea ta. ți-am spus, am mare încredere...mulțumesc! | |