| + " între noi cresc stele" | Mădălina Maroga [16.Nov.05 00:52] |
| Diana, noaptea asta nu s-a terminat, noaptea asta abia începe, poemul tău abia începe să respire... poate vom învăța cum să ne deghizăm sufletele în aburi nu pot extrage nimic din poemul tău, nu pot spune ce anume mi-a plăcut mai mult sau ce anume mi-a plăcut mai puțin. niciodată nu m-am gândit să condam o poezie dar, de foarte multe ori mă gândesc la o călătorie la capătul nopții. ar fi putut foarte bine să fie și o căsătorie la capătul nopții, pentru că el continuă să picteze cu vârfurile degetelor... m-am oprit mai mult, cu încă o "repirație", asupra primului vers din strofa a 2-a. acel "spune-mi ce simți" și faptul că întodeauna am simțit că între noi cresc stele cu fiecare cuvânt nerostit... este o lecție, o lecție de iubire, o dovadă în plus... eu am învătat cu această călătorie de nopate, cum se evadează din sculpturile lumii moderne nu uita: - noaptea asta nu s-a terminat. complimente pentru o călătorie de vis. cu drag, Madim | |
| = erată | Mădălina Maroga [16.Nov.05 00:55] |
| revin cu încă o respirație mulțumesc! | |
| = Madim, | Sitaru Diana [16.Nov.05 10:58] |
| Multumesc frumos pentru semn si pentru cuvintele frumoase. Eu nu pot decat sa ma bucur cand si altcineva simte ce am vrut sa transmit...in nici un caz nu am vrut sa dau lectii...daca ai vazut dincolo de noaptea mea e numai meritul tau. Si-ti multumesc ca poti. drag, diana | |
| = cloud connected | Raul Huluban [16.Nov.05 13:30] |
| Partile care imi par reusite sunt cele din prima si ultima strofa. Inceputul e foarte bun, scris prin acel filtru nocturn al simtirii care rezoneaza de multe ori cu nerostitul incepand astfel o calatorie pentru suflet si simtirea acestuia – versurile se leaga intr-un manunchi al intelesurilor reusit redat. Continuarea mersului este oarecum intrerupta si din mirificul calatoriei anuntat atat din incipit cat si din titlu deviezi sau te opresti in asteptarea unor raspunsuri sau intelesuri venite din exterior trezind nerostitul prin acele “spune-mi” / “arata-mi” care ar fi putut lipsi cu desavarsire; deasemenea ar fi fost de preferat sa nu apelezi la prezenta unui discurs / monolog / sau chemare – numeste-o cum vrei – din simplul motiv ca adresarea in mod direct cat si folosirea acelui “poate” repetat transforma poezia in altceva; paradox spun eu, cu toate ca o calatorie trece prin neprevazut si incertitudine (“poate”), asteptam o incheiere a calatoriei, o rezolvare (“… la capatul noptii”) si o noua perspectiva a anumitor esente si nerostiri. Mi-a facut placere parcurgerea textului, Diana. | |
| = Raul, | Sitaru Diana [16.Nov.05 21:30] |
| Imi face placere sa te gasesc aici. Iti multumesc frumos pentru comentariu. Ai dreptate...strofa a 2-a e ca un carusel de ganduri, poate uneori m-am invartit prea mult si nu am ajuns acolo unde trebuia. cert e ca am fost sunt si voi fi o fiinta dezorientata, asa ca nu voi stii niciodata unde sa pun punct sau unde sa las un gand deschis. dar poate am sa invat. iti multumesc inca o data. Diana | |
| = iubire sau timp? | Alexandru Gheție [19.Nov.05 00:53] |
| poezia dă impresia unei dorințe de a te confunda cu lucrurile("ne nasc aștrii în loc de inimă"; "să ne deghizăm sufletele în aburi"), de a te transpune în imaterial ca martor la capătul nopții lângă un cearșaf care ia imaginea lui(pentru a păstra această imagine permanentă). lucrurile trăiesc, se nasc, simțurile se dilată, noaptea e lumea ta, lumea voastră, o lume amenințată de "aburii răsăritului", lumea pe care ți-o dorești împietrită. cred că îți dorești o eliberare, o evadare din mundan(cu ajutorul nopții), o stagnare a timpului său. poezia ta - o aglomerare de imagini inedite, gânduri care uneori nu se leagă, se pierd (dar asta nu contează prea mult -poezia e imagine) "călătoria..." e o poezie a contrastelor, a iubirii supravegheate de timp, a nopții supravegheate de zi mi-a făcut plăcere. alex | |