| = Părere | Andrei Horia Gheorghiu [15.Nov.05 06:57] |
| Deși, cel mai probabil, efortul de a scrie un roman la vârsta ta este admirabil și lăudabil, asta nu înseamnă că ce ai scris este și bine scris. Ai nevoie de multă lectură și de talent pentru a putea scrie bine. Talent nu se poate spune încă dacă ai, dar lectura ți-ar prinde foarte bine. Am să îmi limitez observațiile la fragmentul: „Cu tine a pornit o femeie, o femeie frumoasã și plinã de speranțe, se vede cã totul îi surâde. Pare a fi însărcinată. La gât poartã o cruciulițã din lemn de santal pe care se mai vede încă chipul șters al lui Iisus, gânditor și rătăcit la clipa când va ajunge în raiul făgăduințelor. Un anotimp frumos își face apariția prin fereastra ta și pare cã zâmbește. Surâsul lui se îndreaptă spre tânăra femeie cu ochii căprui ce pare cã-și așteaptă fericitã soțul. După cum privește fiecare ochi de apã, ai zice cã bărbatul îi e plecat departe și nu mai poate de dorul lui. Pe brațe are o carte de rugăciuni pe care o deschide din sfert în sfert de ora. Respirã de fiecare datã adânc și se uitã pe geamul plin de colb. Frumos colb...” „Femeie frumoasă”, „anotimp frumos” și „frumos colb”. Ai deci o pasiune pentru „frumos”. Trebuie să recunoști că expresivitatea lui lasă însă de dorit. Practic nu spui despre femeie, despre anotimp și despre colb decât că îți plac ție, cea care descrii scena. Apoi, „încă chipul” și „Iisus, gânditor și rătăcit la clipa când va ajunge în raiul făgăduințelor” nu sunt exprimări foarte „frumoase”. Nici măcar fericite. De asemenea, mă îndoiesc că o femeie care privește colbul în calea bărbatului ei plecat departe găsește colbul prea „frumos”. Nu îți spun toate astea ca să te descurajez. Dar ești la început și poate că e bine ca cineva să te pună în temă asupra faptului că mai e mult până departe. | |